Din start, antibioticul are o coloratură și semnificație negativă, pentru că reprezintă în traducere liberă „împotriva vieții”, de aceea multe școli medicale folosesc denumirea de antibacterian sau antimicrobian.

În 1928, Fleming descoperea primul antibiotic – Penicilina, punct de cotitură în abordarea terapeutică a infecțiilor bacteriene. Milioane de vieți au fost salvate prin introducerea acestui tip de medicament, dar era antibiotică este doar la început, fiind un eveniment de scurtă durată pe scara evoluției umane – de doar 92 de ani și 4 generații. Efectele târzii ale acestei terapii încep să se întrevadă; cine ar fi bănuit că excesul de antibiotic în primii 2 ani de viață este corelat cu riscul de astm bronșic, dermatită atopică, dar mai ales cu cel de intestin hiperpermeabil, cauza unor patologii variate – de la tiroidită la celiachie, obezitate, diabet zaharat sau cancer.

Este o substanță eficientă în tratamentul unei infecții cu bacterii. Primul cuvânt cheie desprins din definiție – ANTIBACTERIAN, fiind inutilă administrarea în infecțiile virale. Cunosc sentimentul de deznădejde când copilul este bolnav și doriți însănătoșirea lui rapidă, dar nu întotdeauna antibioticul este răspunsul adecvat, uneori producând mai mult rău decât bine.

Copil cu febră înaltă care nu cedează la antitermic așa cum previzionați, dați telefon medicului și sugerați introducerea unui antibiotic pe care îl aveți în casă sau tocmai ce l-ați cumpărat.

Copil cu tuse frecventă – de 2-3 zile; mergeți la doctor, în speranța că va prescrie un antibacterian.

Copil cu strănut, secreții apoase, subfebrilități; vă gândiți la o răceală, așadar vă așteptați la administrare de antibiotic.

În toate scenariile, un medic devotat nu introduce tratament cu antibiotic, dezamăgindu-vă. Cred că în aceste situații ar trebui felicitați medicii pentru rezistența în fața presiunii emoționale pe care o impuneți. Pentru că tocmai au făcut un mare bine copilului, evitând folosirea necorespunzătoare a unui medicament cu multe reacții secundare imediate, dar și la distanță.

Întotdeauna la indicația MEDICULUI!!! E total interzisă autoadministrarea. Medicul va consulta copilul, va face indicații de analize și va recomanda administrarea sau temporizarea introducerii lui, permițând organismului să lupte cu ajutorul resurselor proprii contra infecției.

Dacă antibioticul este necesar, trebuie să aveți grijă la modul de administrare: cum să preparați soluția, cantitatea administrată, ritmul administrării și perioada; de multe ori, părinții ajustează din proprie inițiativă dozele sau numărul de administrări pe zi – „Mi s-a părut prea mult” – și întotdeauna scurtează numărul de zile – „Copilul este foarte bine, nu mai face febră, de ce să-i mai dau?” –, iar aceste artificii și abateri de la indicațiile medicului sunt principalii factori declanșatori ai rezistenței la antibiotic.

Exemple de boli în care antibioticul este necesar: faringită streptococică; impetigo; otite; infecții cutanate bacteriene; pneumonii; bronhopneumonii; pleurezii; meningite bacteriene; infecții de tract urinar; tusea convulsivă; scarlatina; boala lyme

Când antibioticul nu este necesar: răceli simple – viroze; gripă necomplicată; roseola; boala mână-picior-gură; laringite acute; bronșiolite acute; varicelă, rujeolă necomplicată etc.

Răspunsurile sunt mutiple și complexe: efecte secundare – erupții cutanate, diaree, vărsături, favorizarea micozelor digestive; creșterea rezistenței la antibiotic, astfel că la reintroducerea aceluiași antibiotic după o perioadă, efectul benefic dispare, cu impunerea înlocuirii lui; selecția unor bacterii superrezistente, care provoacă boli grave, pentru care nu avem tratament adecvat și apariția unor probleme majore de sănătate publică; tendința la boli autoimune; obezitatea; alergiile și astmul bronșic; dermatita atopică.

* Evitați cererile imediate și insistente de introducere a antibioticului la orice strănut, tuse, rinoree sau febră.

* Învățați să așteptați – o boală durează 5-7 zile; timpul este uneori cel mai bun tratament.

* Dacă vi se recomandă de la primul consult antibiotic, cereți lămuriri.

* Respectați indicațiile medicului de administrare, nu supra sau subdozați, nu cereți sfaturi pe forumuri de părinți! Dacă sunteți îngrijorați, sunați medicul prescriptor.

* Respectați perioada de tratament, chiar dacă starea puiului vostru se ameliorează din primele zile; există riscul ca bacteria să se revigoreze în câteva zile și boala să reapară.

* Fiecare antibiotic are un anumit spectru de acțiune. Nu există antibiotic cu indicație generală; anumite medicamente sunt eficiente pe streptococ, altele pe germenii infecțiilor urinare.

* Introducerea și alegerea antibioticului este personalizată și necesită competențe.

* Uneori antibioticul nu distruge bacteria, care devine mai puternică și rezistă la repetarea administrării. Această caracteristică apare în abuzul de antibiotic sau folosirea lui nejustificată – în afecțiuni virale, tratament incomplet.

* Este nevoie de o perioadă de timp pentru ca antibioticul să învingă infecția bacteriană, așa că, aveți răbdare! Antibioticul nu scade febra; pentru aceasta, dați Paracetamol sau Nurofen.

* Pe lângă efectele spectaculare în terapia infecțiilor bacteriene, antimicrobienele au și o parte nevăzută a aisbergului – rezistența, diareea postantibiotice și complicațiile la distanță, care includ bolile alergice sau autoimune.

* Dacă un copil răspunde bine la un antibiotic, nu este obligatoriu ca și fratele său să răspundă în aceeași manieră. De aceea, introducerea antibioticului nu se face nejustificat, la indicația altor părinți, ci cu precauție și cântărind zona de sensibilitate teoretică, sub indicația strictă a medicului.

* Dacă un copil a răspuns bine la un antibiotic, nu înseamnă că la orice răceală trebuie reintrodus.

* Nu autoadministrați antibacteriene! Doar medicul poate prescrie antibiotic!!!