COVĂSÂNŢ. Localitatea arădeană Covâsânţ a devenit cunoscută, în ultimele trei decenii, mai mult pentru palatele ridicate de comunitatea romă, decât pentru vinul produs de localnici sau pentru căpşunile mari şi gustoase. Aici sunt cele mai multe palate din judeţ, raportat la populaţie, deşi o mare parte dintre ele au fost părăsite în ultimii ani, pentru că proprietarii lor au preferat să plece în ţări precum Spania, Franța sau Germania. Totuşi, adevărata identitate a satului nu a devenit complet invizibilă, iar asta şi datorită unui tânăr localnic. Alexandru Chiş are 27 de ani, însă pe când avea doar 22 de ani a amenajat, în propria casă, un muzeu unic în judeţ, care păstrează şi protejează o parte din istoria satului.

Şi-a cheltuit toţi banii

Captivat încă din copilărie de poveştile spuse de bătrânii satului, Alex s-a îndrăgostit de istoria Covăsânţului şi a început să aprecieze orice obiect vechi. Chiar dacă bunicii săi mai voiau să arunce de prin gospodării lucruri care nu mai foloseau, cum ar fi unelte vechi, înlocuite de echipamente moderne, adolescentul nu îi lăsa. Le aduna, le curăţa şi le păstra cu grijă. La 19 ani avea deja sute de obiecte din secolele trecute. O adevărată comoară, pe care a decis să o împărtăşească. Aşa a înfiinţat un muzeu virtual, prezentând pe internet imagini cu obiectele din colecţia sa. Sătenii au aflat imediat de pasiunea lui Alex, aşa că l-au încurajat şi i-au donat ce au mai găsit prin podurile caselor, prin şoproane sau magazii.

Pentru că pe zi ce trecea colecţia era tot mai mare, Alex, student pe atunci, s-a gândit să amenajeze un muzeu în casa familiei sale. A fost ajutat financiar de părinţi, dar şi-a cheltuit până şi bursa studenţească pentru a-şi împlini visul. “Familia m-a ajutat enorm, a fost de acord de la început cu ideea mea. Am făcut şi eu unele sacrificii, e drept, îmi cheltuiam toţi banii pentru a susţine muzeul, pentru că participam la evenimente în ţară şi aveam nevoie să tipăresc fotografii sau materiale promoţionale”, ne-a declarat tânărul.

Colecţie impresionantă

În 2016, pe când avea 22 de ani, Alexandru Chiş a deschis muzeul pentru public. Pe atunci avea 800 de exponate, dar după cinci ani colecţia numără peste 1.500 de piese, de la obiecte folosite de localnici în secolele trecute, la fotografii, documente sau costume populare specifice satului Covăsânţ. La loc de cinste în colecţie stă o Scriptură veche din 1874, moştenire de familie.

Muzeul mai expune un război de ţesut care datează din 1909, la care Alex lucrează uneori, realizând covoraşe.

“Vizitatorii sunt foarte curioşi cum se lucrează la război, aşa că le fac demonstraţii. În schimb tinerii, mai ales elevii care vin în grupuri organizate, sunt foarte curioşi să afle la ce foloseau uneltele care nu mai se găsesc prin gospodăriile noastre de decenii. Ei sunt fascinaţi şi de costumele populare şi le îmbracă pentru a se fotografia”, spune Alex, care este şi profesor la un liceu din Ineu.

Vizitatori din toată ţara

Muzeul a devenit un reper cultural, promovat de site-uri de specialitate sau chiar de Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică al Judeţului Arad.

“Acest muzeu a luat ființă la 6 decembrie 2016 în localitatea Covăsânț din județul Arad, rezultat al pasiunii tânărului profesor Alexandru Chiș, care a creat acest muzeu din pasiunea sa pentru etnografie!”, scrie instituţia pe site, unde prezintă şi fotografii.

Promovat mai ales pe internet, muzeul este vizitat de sute de oameni în fiecare an, veniţi din toate colţurile ţării. Intrarea este gratuită, astfel că Alex nu are niciun câştig material de pe urma pasiunii, ci doar împlinirea pe care o simte atunci când oamenii descoperă istoria locului în care s-a născut şi pe care nu s-a gândit nicio clipă să îl părăsească.

Planuri

Alexandru Chiş vrea ca în următorii ani să aibă un muzeu mai mare, în care să poată expune şi alte obiecte pe care le-a adunat. Acum nu are suficient spaţiu, astfel că visul său este să cumpere o casă în sat pe care să o amenajeze doar pentru vizitatori. Până atunci, tânărul se bucură să participe la diverse evenimente organizate prin ţară, în care îşi prezintă muzeul şi unele dintre obiectele vechi, fiind premiat pentru activitatea sa inclusiv de Muzeul Satului Bănăţean din Timişoara, care i-a oferit Diploma de Excelenţă.