Am ratat ultimul drum al lui Vale

Voi ați fi încercat să deslușiți silueta soției sau poate a mamei, ați fi empatizat cu mulțimea îndurerată, ați fi rămași muți de uimire în fața puhoiului de oameni, fotografiat de sus, și ați fi trăit un pic din spectacolul morții. Un spectacol la care nu am vrut să fim parte. La fel cum nu am vrut să fim parte nici la cel al Grațianei Răuț. Doi tineri a căror dramă, agonie și moarte le-a fost mai mediatizată ca întreaga viață.
Pe ultimul drum am vrut să ne retragem. Din decență, am considerat noi, din respect pentru cei care l-au condus pe Vale către lumea de dincolo. Era drumul la capătul căruia și-au luat pentru ultima dată rămas bun. Poate am greșit și trebuia să fim acolo, să stoarcem drama până la capăt și să o convertim în rating și accesări. Nimic nu se vinde mai bine decât moartea și nimic nu ne cutremură mai tare decât gândul morții.
Ne-am oprit. Ultimul drum nu mai trebuie vândut. E cel mai greu drum al celor rămași în viață. La capătul lui va fi prăbușirea și singurătatea. Ultimul drum nu e al celui ce nu mai e, ci e a celor vii, e ultimul lor drum împreună. Nu aveam ce căuta acolo pentru că pentru noi era doar primul drum împreună cu Vale.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!