Când ai început să joci în piese de teatru?
Andrei Elek: Am început să fac teatru cu Ioan Peter „Pit” la Casa Sindicatelor. Am repetat acolo o perioadă după care ne-am mutat la Teatrul Vechi și am avut primul spectacol când eram în clasa a XI-a. În 2005 m-am angajat la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad.
Și de ce teatru? Nu te-ai gândit să faci altceva?
Andrei Elek: Nu prea. Faptul că poți să faci o meserie din ceea ce îți place și te simți bine este un lucru extraordinar. Am dat la Facultatea de Teatru din Cluj și am zis că dacă nu intru din prima nu mai încerc a doua oară și… am reușit. În cazul în care nu intram la teatru poate ajungeam un bun vameș.
Spectacole de care îți amintești cu drag…
Andrei Elek: „Vis. Toamna”, „Tillsonburg”, „Atentate la viața ei” și „Cheek to cheek”. Cam astea ar fi.
Și ce ți-ai dori să joci?
Andrei Elek: Orice mă lasă să explorez personajul, să îl descopăr. Nu am un țel anume, cum că aș vrea să joc ceva anume. Îmi plac personajele inventate, care poate nici nu există în textul inițial dar regizorul are impresia că s-ar potrivi în spectacolul respectiv, le născocește și le face să fie cu totul aparte.
Ai avut o perioadă în care ai lucrat și cu deținuții. Povestește-mi câte ceva despre asta… Cum ai ajuns să regizezi o piesă cu ei?
Andrei Elek: Simplu. A fost un concurs de evenimente, am văzut un anunț la avizierul teatrului cum că o organizație non guvernamentală vrea să se pună în legătură cu un actor de la teatru care ar fi dispus să lucreze cu această trupă. A fost conjunctura perfectă, am avut 14-15 oameni cu care am lucrat doi ani foarte bine și, cel mai important e că, am făcut niște lucruri născocite de noi, cu scrierile noastre, am dus costume de acasă, de la teatru. Țin să precizez că nu am fost plătit pentru acest proiect ci am făcut totul din pasiune și ne-am bucurat de un imens succes mediatic. După o perioadă am lucrat și cu fetele închise în Penitenciarul Vechi și mă bucur că spectacolele puse în scenă de noi au ajuns chiar și la Nottara.
Nu te-ai gândit niciodată să pleci din Arad? Să încerci în altă parte?
Andrei Elek: Ba da, sigur. M-aș duce oriunde dar aici este și rămâne casa mea, oamenii cu care lucrez, familia dar oricând sunt dispus să merg să lucrez cu oameni noi care se potrivesc cu ce am eu nevoie în acel moment. Poate o lună, două, să mai schimb aerul, dar punctul zero e tot aici, în Arad.
Faci și televiziune de ceva vreme… Cum se împacă teatrul cu televiziunea?
Andrei Elek: Greu, foarte greu. Nu cred că au vreo legătură cele două meserii… Nu vreau să dau prea multe detalii…
Zi-mi ceva despre premiul pe care tocmai l-ai primit la Gala Actorului… Cel mai distribuit actor…
Andrei Elek: Da, cel mai distribuit, „forjat” actor, am jucat în aproape toate premierele… Mă bucur foarte tare că persoanele din conducerea teatrului s-au gândit la un astfel de demers prin care să recompenseze actorii și sunt sigur că toți colegii mei vor primi la un moment dat un premiu pentru activitatea lor. Asta pentru că munca de actor este cu totul specială, a face o facultate de artă e un lucru aparte. E cea mai scumpă facultate din America până în China. Ce să zic? Mă bucur că încet, încet începem să susținem valori care lucrează, care își fac treaba.
Pentru viitor…
Andrei Elek: Aștept să jucăm spectacolele care le-am lucrat până acum, să începem stagiunea viitoare dar până atunci sunt în vacanță.
Și ce faci în vacanță?
Andrei Elek: Tot ce știu sigur e că voi merge la Belgrad la concertul Jamiroquai și apoi, probabil, la mare…
Citiți principiile noastre de moderare aici!