Un cadru didactic arădean a lansat o scrisoare deschisă publicată pe rețelele de socializare. Profesorul ridică problema siguranței celor care intră la catedră și nevoia testărilor în rândul profesorilor. Iată în continuare textul integral al scrisorii deschise:

„Sunt profesoară într-un liceu din Arad. Nu o să pomenesc aici nici numele instituției, nici autoritatea căreia mă adresez, deoarece nicio persoană fizică nu este vinovată de situația asupra căreia vreau să atrag atenția. De asemenea, sunt perfect conștientă că orașul și județul în care trăiesc nu sunt ”fruntașe” la contaminări, dar ceva îmi spune că situația se poate schimba oricând și de nu ar fi așa, acum vorbesc în numele meu și al unei întregi categorii sociale.

Astăzi am auzit la știrile unui post de televiziune că în Bacău au fost testate toate cadrele didactice, cu fonduri din bugetul local.

Pe această cale aș vrea să ridic public situația testărilor la nivel școlar.

Am convingerea că toată lumea, nu numai profesorii au dreptul să se întrebe asemeni mie, cui suntem lăsați? Realitatea de dincolo de statistici ar îngrijora pe oricine, căci știm că lucrurile nu merg bine nici dinspre societatea civilă înspre noi, la fel cum valabilă este și reciproca. În sălile de clasă distanțarea fizică e pe alocuri doar o glumă bună, dezinfectanții există, dar depinde de fiecare în parte cât anume vrea să-i și folosească, despre măștile de protecție nici nu poate fi vorba că ar fi puse la dispoziția profesorilor, nici a elevilor, dacă nu se duc în mod special la cabinetul medical să solicite. În săli, în pauze, pe coridoare nici atât nu purtăm cei mai mulți măști, din tot felul de motive, care pleacă de la ”câteodată am uitat și eu” până la aparțin cu mândrie mișcării ”fără botniță”. La ieșirea din clădire vrem să ne eliberăm cât mai repede, din ignoranță sau pentru că este cu adevărat un efort să vorbesc patru, cinci ore de curs în fața unei săli cu peste 30 de elevi. Aici intră în discuție și specialitatea pe care o predai și legătura acesteia cu examenele naționale. Apar cazuri de elevi care sunt pozitivi. Colegii de clasă sunt imediat trecuți în izolare, dar în ceea ce îi privește lucrurile se opresc aici. Cadrele didactice însă au obligația să revină la cursuri în următoarele zile și să intre la celelalte clase care funcționează în diferite scenarii. Nu e nimic de comentat asupra acestei obligații, ea ține de fișa postului.

DAR

Stimate autorități, nu merităm măcar dascălii care intrăm la clasele unde există cazuri, iar noi predăm, să fim testați? De ce se mizează doar pe asimptomatologie? Nu suntem ființe umane? Nu merităm respectul unei societăți pentru care am hotărât cei mai mulți dintre noi să muncim cu dedicație? Unde să găsim și noi grija față de sănătatea noastră? Aveți, oare, habar câți dintre noi consultăm un psiholog ca să facem față stresului, aveți habar câți dintre noi ne pierdem familiile, relațiile personale sau sociale pentru că interior suntem bulversați, dar ni se cere să nu transmitem stresul nostru copiilor, care, sincer, chiar nu au nicio vină?

Vin, așadar, pe această cale și vă rog să nu ne lăsați ai nimănui. Vorbim zilele acestea mult, foarte mult despre educație. Dați-ne și nouă șansa să demonstrăm că putem, că suntem plus valoare și că numai împreună, dacă există voință o „să ieșim cumva la lumină”.

Nu vreau școală online, nu pentru că nu mă descurc, ba chiar am pretenția că fac față, dar îmi place acolo în sala de clasă, cu elevii mei. Fac această meserie de peste treizeci de ani și cred că e frumoasă și utilă. Lăsați-mă să cred în ea, dați-mi voie să o practic și să trăiesc”.