Începutul secolului XX a fost unul al schimbărilor în tipologia societăților. În primii ani de după 1900, până la izbucnirea Primului Război Mondial, orașele au început să se dezvolte tot mai mult și au apărut primele semne ale societății de consum. În acest context, este lesne de înțeles de ce publicitatea a devenit tot mai importantă, fie că vorbim de micii antreprenori, meseriași, magazine universale sau fabrici.

În epoca modernă a publicității, Aradul nu a făcut excepție, prin publicațiile vremii, promovându-se afacerile locale. Anunțurile publicitare de la începutul anilor 1900, prin forma și conținutul lor, confirmă că în cea mai mare parte era vizat un consumator individual, publicitatea fiind centrată în mod special pe interesul individual. Această abordare a fost aplicată până în perioada interbelică, atunci când publicitatea a început să se adreseze grupurilor de indivizi, făcându-se apel la partea emoțională, iar tonul reclamelor s-a schimbat.

Contextul economic
Cum arătau anunțurile de publicitate? În perioada în care Aradul avea o puternică influență maghiară și cunoștea un nou ritm al dezvoltării vieții urbane, tramvaiele trase de cai circulau deja de la sfârșitul anilor 1800, iar promovarea afacerilor locale începea să devină tot mai vizibilă. Vorbim de un Arad în care până la 1900 apăruseră nu mai puțin de 5 cotidiene și mai multe publicații periodice. Păstrând proporțiile, Aradul pășea în 1900 ca un centru industrial cu 25 de fabrici și mai multe instituții bancare și un număr total al locuitorilor de peste 60 de mii, fiind la acea vreme considerat un centru metropolitan.

De la „Tribuna Poporului” la „Românul”
În 1897 apare ziarul „Tribuna Poporului”, sub redacția lui Ioan Russu-Șirianu, care în 1904 își schimbă numele în „Tribuna”, iar în 1905 redactor șef devine Sever Bocu. „Tribuna” fuzionează în 1912 cu ziarul „Românul”, înființat în 1911 ca organ de presă al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania. Ziarul „Românul” avea redacția în casa lui Vasile Goldiș de pe strada din Arad care îi poartă azi numele. Paginile ziarului „Românul” sunt cele în care fabricile, dar și micii întreprinzători din Arad au ales să își promoveze produsele.

Epoca mașinilor de scris Underwood
Fie că vorbim de fabrici, mici producători sau chiar artizani, reclamele aveau o adresabilitate directă către potențialul cumpărător. De cele mai multe ori, anunțurile scoteau în evidență numele antreprenorului, respectiv firma pe care o reprezenta. În Aradul anilor 1900 reclamele la mașinile de scris și chiar la tipografii erau frecvent întâlnite. Un astfel de exemplu este o reclamă din 1911 pentru maşinile de scris „Underwood”, cu litere româneşti. Mașinile de scris se comercializau în magazinul lui Ziffer Sándor (Forray utca / strada Ioan Meţianu), una dintre aceste mașini de scris făcând astăzi parte din colecția Complexului Muzeal Arad (este expusă în biroul lui Vasile Goldiş din Sala Unirii – Muzeul de Istorie/Palatul Cultural Arad).

„Ziffer Sándor întreprindere de mașini de scris, unicul vânzător al mașinelor cu renume universal
Underwood Visible, se pot scrie deodată 15-20 exemplare; soliditatea lor e neîntrecută; provăzute cu litere românești după plac, se pot primi pentru probă și recomandare fără taxă. Primesc și pentru jurul Aradului întocmirea mașinelor în cursul anului întreg și sub îngrijirea mea de specialist, mașinele vor funcționa regulat. Curs permanent pentru stenografie și contabilitate la mașină. Mare magazin de aparinențe de cea mai bună calitate”. Acesta era unul dintre anunțurile care au rămas peste timp, fiind publicat în 1911.

„Mall-urile” începutului de secol
Comerțul cu bunuri a fost și el foarte bine promovat în perioada 1900-1914, iar Aradul avea câteva „mall-uri”, așa cum erau ele concepute în secolul trecut. Spre exemplu, o reclamă din pragul Crăciunului din 1911 face referire la Bazarul lui „Fischer Simon”. La fel ca în zilele noastre, și în urmă cu mai mult de 100 de ani, arădenii căutau cadouri de sărători, de la jucării la cadouri de lux și chiar articole de modă. În 1913, spre exemplu, Marea Hală Centrală Arad – hală comercială care se afla în clădirea Băncii „Victoria” din Arad (József főherczeg út / Bulevardul Regele Ferdinand I/ Bulevardul Republicii/azi Bulevardul Revoluției), era un centru comercial pentru Aradul de acum un secol. Ce se putea găsi în Marea Hală Centrală? „E cel mai ieftin isvor de cumpărat obiecte de jucărie lucrate artistic, articole de porcelan, sticlă și obiecte p. economia de casă, mare asortiment de tășci pentru copii de școală, plăci pentru gramophon cu cântece românești permanent în mare asortiment”. Așadar, centrele comerciale au existat încă de acum 100 de ani în Arad, e drept sub o altă formă și o altă varietate de produse, specifice vremurilor.

Promovarea profesiilor
Răsfoind publicațiile arădene de la început de secol XX nu se poate să nu observăm o atenție deosebită pentru promovarea profesiilor. De la arhitecți, la fierari, cuțitari, spălătorese sau zidari, arădenii puneau accent pe promovarea meseriilor. Spre exemplu, arhitectul Milan Tabaković își promova în 1913 lucrările arthitecturale pe care le executa: „Tabakovits Emil, inginer și zidar, ARAD, piața Tokoly nr. 2 a. (n.r. Piața Catedralei) primește și execută prompt tot felul de lucrări în branșa clădirei în stil mai mare, planuri, prospecte etc. etc: lucrări de artă.”

Berării, hoteluri, restaurante
Nu în ultimul rând, reclamele din perioada 1911-1913 au vizat și plăcerile arădenilor. Ceea ce astăzi se reunește sub denumirea de HoReCa (hoteluri, restaurante, cafenele), în urmă cu un secol se regăsea ca industrie locală. Vorbim de producători autohtoni de vinuri, rachiuri, bere, dar și de o activitate susținută a restaurantelor arădene. Printre anunțurile vremurile se numără cele de la: „Berăria și restaurantul Millenium” cu „noul și elegantul separeu”, anunț semnat chiar de proprietarul berăriei – Schuch Ferencz; Farkas Abraham – mare vânzător de rachiuri – „rachiu propriu de prună și de drojdii, tot felul de licheruri și vinuri veritabile de deal cu cele mai ieftine prețuri, în cantități mai mari și mici”; vinurile de la Vilagos – proprietar Petru Benea – din Șiria – „Vă trimite numai vinuri bune, curate și pe lângă prețurile cele mai moderate”.

Aradul începutului de secol XX era un oraș „viu”, un oraș al dezvoltării, atât pe partea de industrie, cât și pe partea meseriașilor. Aradul în anii 1900 era un oraș al inovațiilor și premierelor, era la acea vreme o metropolă, un reper pentru dezvoltarea altor orașe.

Repere din dezvoltarea Aradului
1905 – Se înființează fabrica Marta, prima fabrică de automobile din Ungaria și de pe teritoriul actual al României;
1907 – Înființarea cinematografului permanent numit „Urania” care funcționa în incinta Teatrului Hirschl;
1909 – se înființează de către familia Neumann Uzina Textilă care avea să devină mai târziu celebra „ITA- Industria textilă arădeană”;
1910 – Populația orașului ajunge la 64.000 de locuitori;
1913 – Este inaugurată prima linie ferată electrică din estul Europei și a opta din lume, pe ruta Arad-Podgoria.
1913 – Este inaugurat Palatul Cultural, proiectat de arădeanul Ludovic Szántay.

Sursa: Pest-Budai Árverezőház / kepeslapok.wordpress.com/ Aradul de Altădată – Facebook