Zilele acestea, Aradul a fost vizitat de către dr. Narcis Dorin Ion, managerul Muzeului Național Peleș din Sinaia, o personalitate în domeniul istoric, autor a numeroase lucrări științifice pe teme privind istoria modernă și contemporană, arhitectura și viața monumentelor istorice. Am profitat de acest prilej pentru a-i solicita un scurt interviu, domnia sa răspunzând cu multă amabilitate.

JURNAL ARĂDEAN Sunteți managerul unuia dintre cele mai frumoase și interesante complexe muzeale din România. De asemenea, sunteți un cunoscut istoric și cercetător. Ne puteți spune, pentru cei care vă cunosc mai puțin, câteva lucruri care țin de activitatea dumneavoastră?

NARCIS DORIN ION Într-adevăr, dincolo de activitatea, să spunem, de administrare a Muzelui Național Peleș, una deloc simplă și o constat după opt ani de mandat, pasiunea pentru istorie nu putea rămâne neîmplinită. În fond, este specializarea mea spre care m-am îndreptat din tinerețe. Motiv pentru care m-am aplecat asupra mai multor domenii de cercetare, cum ar fi istoria elitelor României moderne și contemporane, a partidelor politice, dar și viața boierimii române și, în mod special, am făcut cercetări care au în prim-plan istoria Familiei Regale a României. La acest capitol, menționez că am reușit în 2020 și 2021 să public o monografie cu titlul Carol al II-lea al României, un rege controversat (lucrare în cinci volume, însumând 2.200 pagini), cea mai amplă lucrare din seria închinată regilor și reginelor noastre. Pe de altă parte, mi-am îndreptat cercetările și asupra arhitecturii rezidențiale (castele, palate și conace, ale boierimii române din Moldova și Țara Românească, dar și ale aristocrației maghiare din Transilvania), precum și asupra studiului monumentelor istorice din întreaga țară.

J.A. Domnule director, cunoscând activitatea dumneavoastră de istoric și cercetător, e firesc să ne întrebăm dacă vizita dumneavoastră este una de lucru sau de plăcere.

N.D.I. Cred că ambele caracterizări sunt valabile. Pentru că Aradul îți oferă și multe sugestii de lucru, iar vizitarea lui îți produce multă plăcere. De fapt, am dat curs unei invitații pentru a participa la lansarea documentarului „Coroana României”, produs și regizat de către domnul George Grigoriu, la realizarea căruia, alături de reprezentanți de marcă ai Academiei Române, mi-am adus și eu, într-o bună măsură, contribuția, pornind de la cartea Centenarul Încoronării. Alba Iulia. 1922, pe care am editat-o la Muzeul Național Peleș în toamna anului 2022, ca o monografie și un catalog al expoziției omonime, vernisată chiar în 15 octombrie 2022.

J.A. Acest film a fost prezentat până acum doar la Paris, Londra și București.

N.D.I. Exact! Și, ca istoric găsesc că Aradul nu a fost ales întâmplător ca primul oraș din țară, pe lângă Capitală, în care să fie lansat acest film, deoarece el ocupă un loc aparte în istoria României, iar dumneavoastră, arădenii, cunoașteți cel mai bine acest lucru. Cei care au avut această inițiativă și au susținut un asemenea demers merită întreaga noastră apreciere, într-o vreme în care interesul pentru cultură și istorie este, din păcate, din ce în ce mai scăzut.

J.A. Nu este chiar prima dumneavoastră vizită la Arad.

N.D.I. O, nici vorbă! Cred că am fost în Arad de peste 30 de ori. Și vă mărturisesc că revin întotdeauna cu plăcere. De data aceasta chiar am avut plăcuta supriză să îl cunosc și pe primarul Aradului, domnul Călin Bibarț, și când spun „surpriză plăcută” nu mă refer doar la faptul că am întâlnit o persoană extrem de agreabilă și jovială, ci am descoperit și un foarte bun cunoscător al istoriei Aradului și nu numai, ceea ce m-a impresionat în mod plăcut.

„Câte orașe din România se pot lăuda că au fost vizitate de Lizst, Brahms, Strauss, Enescu sau Eminescu?”

J.A. Dacă tot reveniți la Arad, înseamnă că există ceva care vă atrage.

N.D.I. Fără discuție! Vedeți dumneavoastră, dacă pentru un geolog, să zicem, straturile geologice indică evoluția în timp a structurii pământului, tot așa, pentru mine, ca istoric, Aradul, ca orice oraș și județ al țării, cu o istorie bogată, este ca o carte de istorie. Arhitectura deosebită, edificii care aparțin unor perioade diferite, stiluri arhitecturale diverse care coexistă atât de armonios, toate acestea fac din Arad un oraș cu adevărat atrăgător. Apoi, Aradul e un oraș în care cultura a trăit și trăiește din plin. Câte orașe din România se pot lăuda că au fost vizitate de Lizst, Brahms, Strauss, Enescu sau Eminescu?

Fiind împreună cu familia, am ținut neapărat să le arăt edificiul impozant al Primăriei, cu frumoasa sală de consiliu ce poartă numele regelui Ferdinand I, dar și Palatul Cultural, recent restaurat, în care am asistat chiar, pentru câteva clipe, la o repetiție în sala de concerte, cu decorația ei impresionantă. De aceea, nu pot să nu remarc faptul că Aradul e un oraș care nu trăiește doar prin trecut, ci reușește să facă prezentul cultural cât mai atractiv. De fiecare dată când poposesc aici observ un oraș dinamic, care trăiește intens prezentul și care își proiectează istoria spre viitor, cum este firesc, mai ales acum. Am fost impresionat de multele clădiri renovate și, ca de fiecare dată, bulevardul principal și alte zone citadine mă încântă ca o adevărată expoziție arhitectonică.

Adaug apoi faptul că mă interesează în mod deosebit și județul Arad, care are o zestre de monumente istorice ce merită a fi cunoscute de către cât mai mulți turiști. Mă refer aici, în specialitatea și domeniul meu de interes, la frumoasele castele și conace ale nobilimii maghiare de la Macea, Bulci, Căpâlnaș, Săvârșin, din 1943 proprietate a regelui Mihai I al României, azi în posesia Familiei regale, Șofronea, Șiria, Pâncota, Mocrea, Ineu, Petriș, Odvoș, Conop, Zimandu Nou și altele, care trebuiesc restaurate și păstrate în viitor, constituind și un punct maxim de atracție turistică pentru zonă. Fiind colecționar de cărți poștale și fotografii de epocă, păstrez imaginea de odinioară a acestor edificii rezidențiale cândva în plină glorie. Pe majoritatea le-am văzut in situ, de-a lungul ultimului sfert de veac, și mărturisesc că unele dintre ele merită o soartă mai bună.

J.A. Ați menționat faptul că Aradul e un oraș dinamic, care își trăiește intens prezentul. Ce anume vă determină să afirmați acest lucru?

N.D.I. Așa cum am spus, faptul că există preocupare de restaurare a monumentelor istorice, și am menționat deja că de fiecare dată observ clădiri care își recapătă de la an la an strălucirea originală, îmi oferă convingerea că orașul știe să-și pună în valoare „comorile”. Din câte știu, Aradul, ca și Oradea, minunat restaurată în anii din urmă, mai este denumit și „orașul palatelor”, și nu cred că este deloc o afirmație gratuită, dat fiind patrimoniul său arhitectural variat, creat de mari arhitecți la cumpăna veacurilor al XIX-lea și al XX-lea. Pe de altă parte, este o adevărată plăcere să vezi și îmbinarea dintre modern și trecut, într-o reușită sinteză urbană. Am văzut, de exemplu, în fața frumosului colegiu „Moise Nicoară”, un teren de sport modern, care cu ani în urmă părea aproape părăsit. Am regăsit o sală de concerte a Filarmonicii restaurată impecabil, am descoperit un Cazinou vechi adus la o formă nouă care păstrează însă farmecul original. Ca să nu mai vorbesc despre încântarea pe care o poate avea vizitatorul într-o plimbare pe minunata faleză a Mureșului și aici am avut șansa de a avea trei zile la Arad cu o minunată vreme de primăvară. Și evident, ne-am plimbat pe frumosul bulevard central, fost comercial cândva, care, am constatat cu plăcere, este în plin proces de reabilitare și modernizare. Toate acestea îmi dau convingerea că Aradul va deveni un punct de atracție tot mai ispititor pentru turiștii români și străini. Și n-aș vrea să omit să fac o mențiune specială despre oamenii locului, extrem de binevoitori și primitori, cum îi stă bine românului. Ne-am convins încă o dată de acest lucru!

J.A. Vă așteptăm, ori de câte ori aveți ocazia, la Arad.

N.D.I. Cu mare drag. Voi reveni cu plăcere de fiecare dată și sunt convins, văzând transformările în timp, că voi descoperi de fiecare dată un Arad tot mai frumos, ca o carte de vizită care să facă cinste României.