Jurnal Arădean: Recent am prezentat confirmarea oficială a candidaturii dumneavoastră pentru Primăria municipiului Arad. Spuneți-ne care sunt motivele care stau în spatele acesteia?

Adrian Wiener: Decizia de a candida este o reacție de apărare în fața unei agresiuni.

Pentru că, deși poate nu ne mai dăm seama, suntem victimele unei grupări care ne-a luat orașul ostatec.

De 20 de ani, Aradul este capturat de acest clan cu pretenții de partid politic, un oraș căpușat, parazitat, nu administrat. Gruparea Falcă-Bibarț înseamnă proiecte eșuate, promisiuni fără acoperire, investiții supraevaluate executate de firmele de casă, permanent întârziate, de o calitate proastă.

Totul acoperit de zgomotul uriaș făcut de o mașinărie de propagandă agresivă, aproape insultătoare.

În 20 de ani, i-am votat crezând că sunt singura șansă să nu ajungem pe mâna mafiei pesedistă, cu Dragnea, Năstase, Ponta, Iliescu. Dar acum, PSD și PNL s-au unit, devenind cel mai mare pericol pentru democrație, partidul unic ca PCR înainte de 1989.

O altă agresiune de care am simțit nevoia să mă apăr prin această candidatură.

Nu pot să mă retrag în carapacea abandonului, resemnați, comentând cu: „așa sunt politicienii”; „nu avem ce face”; „nu ne mai facem bine”.

Ba da, ne facem bine, dar pentru asta trebuie să scăpăm de resemnare. Și să ne gândim mai mult la copiii noștri și la lumea pe care o creăm pentru ei.

J.A: Dincolo de domiciliul absolut necesar unei astfel de candidaturi, spuneți-ne, pe dumneavoastră ce anume vă leagă de Arad? Cum înțelegeți calitatea de arădean?

A.W: M-am născut și am crescut aici, Aradul înseamnă „acasă”. Am simțit de multe ori că orașul mă locuiește. Sunt legat de acest oraș prin mai tot ceea ce poate să însemne un oraș pentru cineva, de-a lungul unei vieți de adult: serile la ștrand, zilele din spitalul unde am îngrijit mii de arădeni, plimbările pe străduțele din cartierele vechi. Mă leagă multe de malul Mureșului și Parcul Eminescu. De aceea a fost o durere aproape fizică văzând masacrarea stejarului secular din Parcul Eminescu; putem vorbi chiar de demolare pentru că astfel de arbori remarcabili sunt monumente, repere identitare.

Avem un patrimoniu istoric extraordinar, plin însă de răni și cicatrici, semnalate formal cu “ATENȚIE, CADE TENCUIALA!”.

Spectator la ruina propriului oraș. La asta m-a redus clanul care stăpânește orașul. Aceasta e calitatea de arădean.

J.A: Această legătură emoțională, care la dumneavoastră dăinuie din copilărie, vă motivează să faceți bine orașului. Care ar fi direcțiile în care vă gândiți să acționați?

A.W: Administrația Falcă-Bibarț nu a avut o viziune legată de Arad. Aradul întârzie, blocat parcă la semafor pe culoarea galbenă; un oraș poluat, cu un trafic sufocant; siguranța publică este tot mai precară; strada tot mai nesigură. Păcănelele au devenit reperele orașului.

Sunt medic, știu să recunosc boala și știu să o tratez.

Direcția mea este simplă: însănătoșirea administrației înseamnă însănătoșirea economiei, educației, siguranței, protecției patrimoniului, însănătoșirea infrastructurii, calității vieții, economiei.

Odată înlăturată infecția din organism, orașul va putea respira mai bine.

J.A: Portretizați un Arad bolnav, un oraș în suferință. Care credeți că sunt neajunsurile cu care se confruntă?

A.W: Fără îndoiala administrația, care nu mai este demult motorul de dezvoltare și inițiativă, ci mai degrabă o frână. Din păcate, vedem cu toții că Aradul este foarte prost administrat de ani de zile. Fie că vorbim de pistele de biciclete – majoritatea lor simple marcaje de orientare, de strada Mărului, de Liceul Elena Ghiba-Birta, de stadionul UTA, de Piața Catedralei, de Bulevardul Revoluției sau orice alt proiect trâmbițat, evident, în preajma campaniilor electorale. Vorbim de aceeași rețetă păguboasă – întârzieri enorme, costuri mult umflate, calitate proastă.

Trebuie să ne scuturăm de resemnare, să ieșim la vot și să începem să ne facem bine. Căci dacă noi nu vrem să facem asta, nimeni nu o poate face pentru noi.

J.A: Vă dorim succes!

A.W: Vă mulțumesc!

Sunt legat de acest oraș prin mai tot ceea ce poate să însemne un oraș pentru cineva

Din păcate, vedem cu toții că Aradul este foarte prost administrat de ani de zile