Revolta bugetarilor a rămas suspendată la nivelul declaraţiilor şi al revoltei verbale. Cei care ar fi trebuit să dea tonul, de data aceasta, cei cu care au anunţat toţi că se solidarizează, erau profesorii. Le-au tras clapa tuturor, cum le place elevilor să spună. Şcolile au renunţat, aproape jumătate din ele, la grevă şi toate au organizat exemplar bacalaureatul. Ceea ce e frapant e discrepanţa dintre vociferările sindicaliştilor, nemulţumiţi de taierea salariilor, de legea educaţiei, de reducerile de posturi şi lipsa de coerenţă în act.
Solidaritatea e doar un slogan bun la care se renunţă cu repeziciune atunci când e pus în balanţă cu frica că îţi poţi pierde locul de muncă, că ţi se mai taie din salariu şi zilele de protest. Nimeni nu pare să mai creadă în forţa celor mulţi, prea puţini au verticalitatea de a lupta până la capăt pentru principiile şi drepturile pe care susţin că le au. Toţi se aşteaptă ca lupta să fie dusă de celălalt, continuând să îşi plângă de milă.
M.A.
Citiți principiile noastre de moderare aici!