ARAD. Duminică. Soare primăvăratec, atmosferă relaxantă, o zi cum nu se poate mai frumoasă pentru o plimbare. În tramvaiul care ajunge la Obor – linia 18 barat, discuțiile sunt aprinse: „Crezi că vei mai găsi ceva?”; „Am fost eu și săptămâna trecută, dar acum poate e mai bine”; „Hai că încă mai avem timp, nu e așa târziu”. Ajuns în stația de la vestitul Obor, tramvaiul mai că rămâne gol. Parcarea amenajată la intrarea în piață e arhiplină, câteva zeci de mașini sunt în continuare parcate pe marginea străzii Pădurii și pare că ai ajuns în centrul unui furnicar.

Fiecare arădean scoate conștiincios 2 lei din buzunar și intră în bazarul cu de toate, de unde vrând-nevrând nu va putea pleca fără să cumpere ceva, cât de mic. De la tineri, la vârstnici, de la părinți cu copiii în cărucioare, la pensionari, cu toții mișună printre rândurile pieței în căutarea de chilipiruri.

„Totul la 10 lei!” Se aude strigătul unui comerciant dornic să își atragă clienții. Și clienți sunt! Tarabele mustind de haine și încălțări sunt cele mai căutate. Munții de îmbrăcăminte îi atrag pe arădeni, care cu tact și răbdare își caută piesa pe care și-au dorit să o cumpere. „Tricouri, doar 5 lei!” Se aude din alt colț, unde desigur vedem alți munți de haine. Câteva rânduri de mese sunt pline ochi de țoale și cam tot ce ține de textile. Și acolo e cel mai aglomerat.

Pe margini mai găsim și câțiva vânzători de biciclete, câțiva negustori de vechituri și chiar, pe o pătură ponosită, câteva cărți îngălbenite.

Și vizita în pitorescul Obor arădean nu se poate încheia fără un mic, un grătar, un hamburger sau un langoș. Grătarele fumegă intens, carnea sfârâie și mușterii așteaptă să fie serviți. Fără doar și poate, Oborul face parte din viața arădenilor, cu mirosul de fum, grămezile de haine și ofertele strigate în gura mare.

Parafrazând versurile unui cântec celebru, am putea spune fără doar și poate că Oborul este „marele bazar cu amănunte” al Aradului.