Aradul sub ape

De-a lungul timpului, nivelul Mureşului a crescut. Spre exemplu, în 15 iulie 1771, apele învolburate au inundat aproape tot oraşul, pătrunzând chiar şi în biserica minoriţilor. Istoricii locali au relatat cum apele transportau mobilă, animale, butoaie. Mai mult, cronicarii vremii consemnează că „locuitorii Aradului se vizitau ca veneţienii”. Câţiva ani la rând, oraşul a fost pradă inundaţiilor. Aşa s-a întâmplat şi în anii 1772, 1778, 1783, 1785. În ultimul an menţionat, timp de cinci zile oamenii circulau numai cu bărcile, iar copii mergeau la şcoală tot cu bărcile.

La începutul secolului XIX, respectiv în anii 1805, 1815 şi 1816, Mureşul a inundat din nou oraşul Arad. Câteva documente, păstrate în patrimoniul Complexului Muzeal Arad, vin să certifice inudaţiile produse, în Arad, în cursul anului 1844. Deceniile următoare nu au fost ferite de invazia forţei apelor Mureşului.

Anul 1932 a înregistrat, în anale, o nouă revărsare a apelor râului Mureş. Topirea zăpezilor a dus la pericolul de inundare. Atât judeţul cât şi oraşul Arad au fost afectate. La 22 martie, apele pâraelor mici din judeţ au inundat sate precum Pescari, o parte din Zimand sau hotare din Şiria, Şilindia, Tauţi, Mişca, etc. În satele de pe valea Mureşului domneşte împărăţia apelor, începând de la Vărădia. Spre exemplu la Sâmbăteni, sloiurile de gheaţă au mutat moara, ducând-o în mijlocul Mureşului. Din nefericire morarul s-a aflat în imobil.

Sloiurile de gheaţă venite pe Mureş s-au oprit în grămezile enorme, la stâlpii fostului pod de lemn, de lângă Arena Gloria C.F.R. Aici gheaţa a atins 5 – 6 m. Creşterea debitului Mureşului Mort a dus la inundarea grădinii spitalului de copii, a mai multor străzi din Şega, pivniţele cu maşini ale Uzinei electrice. Topirea lor de pe porţiunea din faţa Cetăţii a dus la inundarea podului de cale ferată spre Timişoara, a ştrandului. De asemenea Micălaca, parcul Eminescu, de la Palatul Cultural spre liceu au avut aceeaşi soartă.

Autorităţile judeţene au intrat în stare de alertă, au format comisii pentru apărarea satelor şi au ţinut şedinţe extraordinare ale comisiilor interimare şi ale oraşului pentru a se lua măsuri.

În ziua de 24 martie, Mureşul a ieşit din matcă, inundând partea sud-vestică a oraşului. Multe străzi au ajuns sub ape, precum şi teritoriul fabricii de zahăr. În 27 martie, în zona Pecica-Nădlac, apele au inundat şoseaua Şeitin-Nădlac, atigând 1 m. Nădlacul era în pericol chiar dacă digurile de apărare au fost consolidate.

La 7 aprilie au fost inundate Lipoviţa, Mănăstirea Bodrog, ultima fiind evacuată. În următoarea zi, apele Mureşului s-au revărsat peste Micălaca, Mureşel, părţile Pârneavei. Cetatea a fost înconjurată. Micălăcenii au fost evacuaţi cu forţa. S-au luat măsuri pentru încartiruirea celor sinistraţi. Micălaca Nouă şi Veche au fost îngropate de apele de 1 m şi jumătate. Familiile s-au adăpostit în podurile caselor, etc. Spre seară, oraşul Arad era ameninţat. De la ora 6 seara şi în cursul zilei de joi apa infiltrată prin digul dinspre podul cetăţii şi tribunal a fost stăvilită graţie măsurilor de întărire efectuate de elevii şcolii de arte şi meserii şi ai Liceului Moise Nicoară. Măsurile nu au fost eficiente.

Sute de mii de case năruite, comune întregi distruse, sute de mii de familii rămase fără adăpost, fără îmbrăcăminte, haine … acesta este un bilanţ sumar.

Populaţia a primit ajutoare băneşti, cărbuni, etc. de la autorităţi. Totodată s-au înaintat cereri de ajutorare a sinistraţilor către guvern. Două sute de case au fost dărâmate, iar reconstrucţia lor necesită douăzeci de milioane. Autorităţile au creat fondul pentru sinistraţi, Ministerul de Interne a aprobat 500. 000 lei, plasa Jimbolia 400.000 lei, iar Comisia Interimară a judeţului a hotărât ca fiecare comună să verse un procent din buget. Au fost organizate şezători culturale în toate comunele din judeţ, au fost organizate baluri, concerte. Cu fondurile obţinute urmau a fi ajutaţi sinistraţii.

Inclusiv, regele Carol II, înduioşat de năpasta ce se abătuse asupra populaţiei, a vizitat Aradul şi zonele calamitate, în 27 aprilie 1932.

Puternica viitură a anului 1970 a lovit Aradul. Din nou localităţile de pe Valea Mureşului au fost afectate. Digul a fost mult înălţat. Dobândise înălţimea oamenilor. Măsurile au fost ineficiente. În 15 locuri au fost consemnate infiltrări. În 18 mai, apele dezlănţuite au atins cota de aproape 7 m. Însă, Mureşul a izbit în zadar scutul oraşului. La Pecica şi Nădlac viitura a atins apogeul în 19 mai.

O parte a pădurii Ceala era sub ape. Cartierul Alfa, fiindcă era în afara zidului protector, a fost complet inundat. Oamenii au fost evacuaţi, fabrica de cărămică şi-a încetat activitatea, împărăţia apelor mai întâlnea doar acoperişurile caselor.

După 70 de ore de la apariţia viiturii, Aradul a fost salvat.

5 ani mai târziu, Mureşul şi-a revărsat apele, din nou, asupra cartierului Micălaca, Cetăţii, cartierului Alfa, etc., fără să afecteze centrul oraşului. Pentru asigurarea împotriva inundaţiilor au fost dislocate şi trupe din Oradea. Apele au staţionat aproximatv o săptămână.

Expoziţia rememorează, prin intermediul documentelor şi fotografiilor, câteva momente dramatice din confruntarea cu stihiile apelor dezlănţuite. Spiritul arădenilor, solidaritatea umană de care au dat dovadă, în atâtea rânduri, au învins.

V.F.