Ai fost sunat măcar o dată, ai fost întrebat cândva în ultimii ani de către autorități cum vezi tu dezvoltarea Aradului, ce ți-ai dori să se întâmple în Arad, ce probleme crezi că are municipiul în care locuiești, ce soluții ai avea pentru neajunsurile sale? Ți s-a întâmplat măcar o dată în ultimii ani să fii chestionat în legătură cu dezvoltarea Aradului?

Ai simțit vreodată că, imediat după voturile de la „Locale”, politicienii își însușesc orașul și vorbesc despre el așa cum ar vorbi despre vila lor, grădina lor, tarlaua lor? Ai avut senzația că nu mai contează nici problemele tale legate de oraș și nici ce dorești în legătură cu comunitatea în care trăiești?

Ai avut convingerea că revolta ta, postată pe rețelele de socializare, nu ajunge niciodată la urechile decidenților sau că, dacă ajunge, fie nu e luată în seamă, fie e luată în derâdere? Că decidenții au ajuns singurii care știu ce trebuie făcut în Arad și vor face asta indiferent de ce crezi tu că ar trebui să se întâmple în orașul în care trăiești? Că soluțiile propuse de ei nu au venit în urma vreunei consultări publice, a unei nevoi evidente?

Noi am simțit toate acestea. Dar ne-am gândit, totodată, că poate convingerile noastre vis-a-vis de Arad sunt strict personale, că soluțiile pe care noi le întrevedem sunt doar ale noastre sau ale bulei în care trăim. Că poate părerea noastră nu e una dintr-o sută de mii, ci mai degrabă singulară. Așa că am pornit în căutarea Aradului, așa cum îl văd și și-l doresc arădenii.

Am adresat două calupuri de întrebări câtorva dintre arădenii care probabil încă mai speră că orașul poatefi salvat, că mai e ceva de făcut ca municipiul să fie așa cum și l-ar dori.

Am invitat, ca atare, medici, oameni de afaceri, sportivi, profesori, funcționari publici, pensionari, studenți, elevi, artiști, curatori etc. să ne spună:

1.Care sunt, în viziunea dvs., problemele, neajunsurile cu care se confruntă orașul Arad?

2.Care sunt soluțiile, în ce proiecte ați investi, cum ați îndrepta Aradul ca să ajungă să mai fie pe gustul dvs.?

Vom publica răspunsurile celor intervievați într-o serie de materialereunite sub genericul: „Un oraș de salvat”. Iată-l pe al treilea, cel al Oanei Neamțu.

Atât oamenii, cât şi viitorul oraşului Arad arată precum faţadele din centru: trist şi descompus” –

Oana Neamțu, antreprenor.

1. În viziunea mea, oraşului Arad îi lipseşte tocmai viziunea. Cineva care să spună: ok, aici suntem, vrem să ajungem acolo, configurăm traseul. Mi se pare că nimeni nu se preocupă de un plan clar stabilit pe termen lung, că nu există un plan concret, o strategie cu obiective clar definite care să fie într-adevăr pusă în aplicare. Se vede cu ochiul liber că Aradul este un oraş decrepit. Şi că atât oamenii, cât şi viitorul oraşului Arad arată precum faţadele din centru: trist şi descompus. Un oraş devenit industrial, dar care și-a pierdut industriile în care avea tradiţie. Un oraş în care activităţile culturale şi recreative au rămas fixate într-un trecut gri al propagandei. Un oraș în care potențialul și resursele nu lipsesc, dar sunt ignorate. Un oraş căruia-i lipseşte sufletul şi spiritul, un oraş care nu oferă speranţă şi confort. Desigur, aici nu mă refer la betoane, borduri şi gaz. Din acestea avem. Mai mult sau mai puțin. Mă gândesc la tot ceea ce contribuie la bună stare – cultură, activități recreative, spații verzi, lipsa poluării, curățenie, oportunități atractive de carieră și de antreprenoriat. Aradul este, pentru mine, asemenea unei case istorice din centrul său istoric: cade tencuiala, se fac cârpituri ici și acolo, fără noimă, o casă în care muzica nu mai răsună, iar tinerii așteaptă doar să plece din ea.

2. În mod poate paradoxal, aș începe cu ceea ce toate administrațiile din ultimii ani ai Aradului consideră a fi marginal: cultura. Dar cultura ca serviciu public și nu ca instrument de propagandă, așa cum din păcate este încă folosită în multe orașe din țară, iar Aradul nu face excepție. Cultura este cea care definește spiritul unui oraș, generează venituri, atrage turiști, menține spiritul locuitorilor. Cred că e necesar un master plan pentru oraș, cu renovarea clădirilor de patrimoniu și crearea unui traseu pietonal. Mai apoi, cred că ar fi oportună crearea unor programe și burse pentru artiști, a unor programe de atragere a tinerilor antreprenori din zona industriilor creative.

Mai cred că e necesară o strânsă colaborare între administrație și profesioniști din diverse domenii – arhitecți, oameni de afaceri, specialiști în scrierea de proiecte europene,istorici, artiști, sportivi, șamd. Sunt convinsă că sunt mulți arădeni – și poate nu numai – care ar dori să contribuie la gândirea unei strategii de ansamblu pentru oraș și la conlucrarea cu autoritățile locale pentru punerea acesteia în practică, cu adevărat.

Citește și:

Aradul, un oraș de salvat (episodul II): „În căutarea Aradului de odinioară” – Ioan Matiuț, poet

Aradul, un oraș de salvat (episodul I): „Nu știu dacă viziunea celor ce conduc orașul e bună sau rea, pentru că nu știu dacă ea există”