Ai simțit vreodată că Aradul nu-ți mai aparține, că transformarea sa nu se potrivește cu visele tale, că orașul acesta nu mai e locul în care vrei să trăiești, că ai vrea să fugi mâncând pământul? Sau că locuiești în el, că-l străbați cu ochii închiși, să nu-i mai vezi defectele, să nu vezi lucrările de mântuială, distrugerile, investițiile neconforme, fușerite?
Ai simțit că te-ai obișnuit prea mult cu ideea că Aradul nu mai e al tău?
Ai fost sunat măcar o dată, ai fost întrebat cândva în ultimii ani de către autorități cum vezi tu dezvoltarea Aradului, ce ți-ai dori să se întâmple în Arad, ce probleme crezi că are municipiul în care locuiești, ce soluții ai avea pentru neajunsurile sale? Ți s-a întâmplat măcar o dată în ultimii ani să fii chestionat în legătură cu dezvoltarea Aradului?
Ai simțit vreodată că, imediat după voturile de la „Locale”, politicienii își însușesc orașul și vorbesc despre el așa cum ar vorbi despre vila lor, grădina lor, tarlaua lor? Ai avut senzația că nu mai contează nici problemele tale legate de oraș și nici ce dorești în legătură cu comunitatea în care trăiești?
Ai avut convingerea că revolta ta, postată pe rețelele de socializare, nu ajunge niciodată la urechile decidenților sau că, dacă ajunge, fie nu e luată în seamă, fie e luată în derâdere? Că decidenții au ajuns singurii care știu ce trebuie făcut în Arad și vor face asta indiferent de ce crezi tu că ar trebui să se întâmple în orașul în care trăiești? Că soluțiile propuse de ei nu au venit în urma vreunei consultări publice, a unei nevoi evidente?
Noi am simțit toate acestea. Dar ne-am gândit, totodată, că poate convingerile noastre vis-a-vis de Arad sunt strict personale, că soluțiile pe care noi le întrevedem sunt doar ale noastre sau ale bulei în care trăim. Că poate părerea noastră nu e una dintr-o sută de mii, ci mai degrabă singulară. Așa că am pornit în căutarea Aradului, așa cum îl văd și și-l doresc arădenii.
Am adresat două calupuri de întrebări câtorva dintre arădenii care probabil încă mai speră că orașul poate fi salvat, că mai e ceva de făcut ca municipiul să fie așa cum și l-ar dori.
Am invitat, ca atare, medici, oameni de afaceri, sportivi, profesori, funcționari publici, pensionari, studenți, elevi, artiști, curatori etc. să ne spună:
1. Care sunt, în viziunea dvs., problemele, neajunsurile cu care se confruntă orașul Arad?
2. Care sunt soluțiile, în ce proiecte ați investi, cum ați îndrepta Aradul ca să ajungă să mai fie pe gustul dvs.?
Am decis să publicăm răspunsurile celor intervievați într-o serie de materiale reunite sub genericul: „Un oraș de salvat”.
Iată-l pe primul:
„Nu știu dacă viziunea celor ce conduc orașul e bună sau rea, pentru că nu știu dacă ea există”
Claudiu Horeanu – responsabil de relația cu investitorii la un fond de investiții cu sediul în Arad)
1. Problema majoră e lipsa de viziune: când nu știi unde vrei să ajungi, orice drum te poate duce într-o fundătură. Nostalgiile nu țin loc de proiecte. Nu știu de nici un mare proiect, de nici un ideal, fie chiar de neatins, sunt anunțare doar puncte de paritate, ceea ce au și e obligatoriu să aibă toate orașele. Acum nu știu dacă viziunea celor ce conduc orașul e bună sau rea, pentru că nu știu dacă ea există. Cum văd ei orașul peste 20 de ani? Cine e arădeanul de acum și cine va fi peste 20 de ani? E același, dar mai bătrân? Sunt alți oameni, atrași din alte locuri, suntem mai puțini, pentru că mulți au plecat? De ce? Ce branduri are Aradul acum? Câte sunt de nivel național? Câte vor fi peste 20 de ani? Vor fi și cu notorietate de nivel global? Pot deveni mari dacă sunt construite în Arad sau trebuie să se mute ca să crească?
2. Soluțiile? Identificarea de puncte de diferențiere ce pot atrage și dezvolta. Dacă te poziționezi low-cost, abia poți subzista și sigur altul va oferi mai ieftin. Deci industria cu puțină valoare adăugată nu poate dezvolta un oraș, în care să rămână ceva de arătat nepoților, care clar că nu pot fi parcări, supermarketuri sau locuri care „au fost”.
Se pot face multe, sau se pot facilita, în domenii de avangardă, fie ele din domeniul industriilor, învățământului sau al artelor: din fostele fabrici de la periferii pot fi create spații/hub-uri unde să se întâmple lucruri, care să permită evenimente chiar de nișă, dar capabile de sinergii și de atragerea unui public de calitate. Se pot organiza mai multe evenimente și prilejuri în care să se investească în artiștii locali, în care să fie promovați producătorii locali. Pot fi construite sau introduse în circuitul independent săli de concerte, de evenimente, spații în aer liber ce să poată găzdui evenimente culturale, educative sau sportive, spații pentru sportul de masă sau pur și simplu de recreere.
În general create motive și locații pentru a petrece timp în oraș sau județ atât pentru arădeni, cât și pentru cei din alte locuri, atrași nu doar ca spectatori, ci și ca participanți, salariați, investitori, locuitori.
Trimite articolul
X
paduraru says: cam tarziu pt.asa ceva …aradul a.intrat intr o.vrie care merge in jos si nu cred ca va mai fi oprita putem.maxim in timp sa.devenim o comuna.suburbana.a.timisoarei desi si acolo subt alte comune mai bine.pozitionate ca aradul!aveam.toate atu rile.sa.reusim.si.viziunea.lui falca ne.a.pus pe un.drum gara asfalt.in noroi pana.in gat!
arad zone says: Aradul are un punct forte ce rămâne foarte slab sau deloc valorificat.
Acesta este poziția geografică extrem de favorabilă în contextul apartenenței la Uniunea Europeană.
Situat în proximitatea piețelor Europei Occidentale, Aradul s-ar putea dezvolta ca un puternic hub economic (inclusiv, dar nu limitat la transporturi). Este mai ieftin să amplasezi o facilitate de producție în Arad, decât în Buzău de exemplu (se fac economii mari cel puțin cu costurile de transport către piețele de desfacere din Europa de vest).
Ca brand de oraș, Aradul are o puternică tradiție multiculturală, care dau originalitate orașului și ar putea fi de interes pentru vizitatori. Iată si această tradiție prezentată la:
https://www.arad.zone/
calimero says: in conditiile in care aproape niciun factor de decizie nu este aradean , deci nu are cei 7-18 ani de acasa din arad ,nu mai exista aradul. nu exista “putin mort” !!!! deci e mort. si mortul de la groapa nu se mai intoarce……. singurii care mai au o viziune , dar retro, sunt ungurii care viseaza la Aradul maghiar, dar doar viseaza…….este cum s-ar duce la cimitir sa puna flori pentru amintirea mortului. trist dar adevarat, …….forta de munca nu mai exista, bani nu mai exista, productie nu mai exista, … productia agricola care ar fi punctul forte e instrainata……
mocofan - club says: Pt. început e suficient să vă uitați cu mare atenție, pe fotografiile vechi ale Aradului din perioada interbelică, iar p-ormă, să-i întrebați și pe cei câțiva aradeni care au prins vremurile alea. Se va realiza astfel, inevitabil, o imagine de ansamblu (care va cutremura), respectiv aceea care, va demonstra cât de mari sunt distrugerile comunismului (și) în acest minunat oraș, european. La finalul operațiunii, se va trece cu metodă științifică, la procesarea informațiilor, cu mare atenție, obiectivitate și mult profesionalism, toași, după care, la muncă, nu la frecat lupa la statui!
abramburel 
Tuluz-Lotrec says: Vorba multa, saracia omului. Sa vedem fapte de la cei care conduc Aradul, altfel avem doar povesti pe o pagina de internet care va intra in uitare in cateva zile. Asteptam de decenii sa se trezeasca Aradul, dar deocamdata este in coma profunda.
Sa fii nemultumit sau chiar carcotas este usor si putem spune ca e sport national. Important ar fi sa gasim automat, la probleme si cate o solutie. Se spune ca, fiecare problema are cel putin o solutie, trebuie doar sa o gasesti. de aceea m-am incumetat sa raspund cu cateva idei acestei initiative. Poate suntem utopici, dar daca doar cateva din ideile venite “de jos, din strada” s-ar putea realiza, deja am fi (tot noi ) castigatori.
Am solutie sa se poata realiza 100 de locuri de parcare fara cheltuieli cu studii de fezabilitate, etc., doar cu doua galeti de vopsea alba, pe care sunt chiar dispus sa le pun eu la dispozitie. L-as lua de guler pe City managerul si pe arhitectul sef al orasului nostru si i-as scoate la o plimbare, incepand cu spatele Primariei, pana la 30 Decembrie, unde sunt 2 benzi de circulatie (sens unic), dar daca stai 1 ora vei constata ca nicidata nu se vor folosi simultan cele doua benzi, si toate masinile iau benzile pe mijloc. Acolo s-ar putea face o banda larga, generoasa si parcari la 45 de grade. Am mai ridicat si altundeva acest aspect, si mi s-a spus ca nu se poate (nu voteaza consilierii, nu dau voie cei de la circulatie, etc.). Adevarul e ca e convenabil sa tot ai o opozitie care te scapa de munca fiindca voteaza impotriva si “nu se poate”. Pana la urma am impresia ca asa sunt si intelesi ca sa fie totdeauna cate un Gica contra, care sa le justifice propria lor impotenta.
Aceeasi poveste se poate efectua si pe strazile Decebal, pana la Boul Rosu. Dar, probabil reabilitarile fiind facute recent, este imposibil de conceput. In Viena, majoritatea strazilor adiacente sunt cu sens unic, tocmai sa devina parcare o banda.
O sdeara frumoasa.
-
NCIS Lehliu Aerogard says:
Ai mintea odihnita !
Primaria trebuie sa construiasca parcari, subterane , supraterane, nu conteaza, dar faptul ca anulezi o banda ca sa o transformi in parcare, e o tampenie.
S-a propus la un moment dat o parcare subterana sub piata Avram Iancu, dar la fel de bine s-ar putea construi parcari subterane in zona din fata primariei, sub piata mica( Mihai Viteazul ), etc, doar sa se vrea, dar nu se vrea.
Orasul e rupt, e nevoie de minim un pod nou peste mures, in prelungirea str. Saguna dar si de pasaje rutiere intre diferite cartiere.
VOINTA nu este. Daca e VOINTA se pot face multe. Bani sunt. Atata timp cat din gunoi se dac bani multi, la fel din asfalrari, peticiri, NIMENI nu va fi curios sa restaureze Teatrul Vechi, Cetatea, etc. Atunci cand CARACATITA va pune pana pe spatiile ‘”comerciale”din Cetate, cand SMECHERII vor putea folosi Teatrul Vechi dupa cheremul lor atjnci aceste edificii vor arata asa cum trebuie. La Arad administratia trecuta a folosit RESURSELE pentru activitati si proiecte din care s-au putut SIFONA usor Multi bani
O opinie personala says: Aradul trebuie sa-si descopere Bandul de oras. Sibiul a devenit orasul Festivalului de teatru, Oradea orasul secession, Timisoara orasul revolutiei si un puternic centru universitar. Ce fel de oras este Aradul, incotro vrem sa se indrepte? Daca vom fi in stare sa gasim acest brand de oras, atunci urmeaza o strategie tintita care sa realizeze infrastructura necesara acestui deziderat. Din pacate, personal am impresia ca intentiile edililor sunt complet haotice, nu exista un proiect de oras. Edilii nostri se lauda la nesfarsit cu asfaltarea si canalizarea cartierelor. Asta de 30 de ani. Restul proiectelor ne-au fost aratate din 4 in 4 ani iar intre timp orasul este in deriva si-si cauta identitatea pierduta de cei pe care i-am ales sa ne scoata la liman.
Inchiderea unei strazi si pavoazarea ei cu multe becuri ca sa poata unii sa-si extinda terasele sau castigarea catorva locuri de parcare nu va duce la nici o dezvoltare sustenabila si consistenta.
Toate realizarile cu care se lauda cei alesi de noi sunt discutabile
-pistele pentru biciclete, bani europeni risipiti, sunt imposibil de folosit
-marea remodelare urbana a dus la deficiente majore in ceea ce priveste canalizarea pluviala si menajera. La fiecare ploaie mai serioasa, orasul e inundat de apa de ploaie si dejectiile care se colecteaza intr-un unic canal colector care nici el nu face fata.
-marea dezvoltare economica e sustinuta de multele supermarcheturi. Sunt orase mari din Europa care nu au atatea mall-uri, supermarcheturi, etc. ca si Aradul dar care au in schimb terenuri de sport si parcuri. In Arad, din cauza unei strategii greu de inteles, am renuntat la terenurile de sport in favoarea unor mall-uri sau supermarcheturi care acum stau goale.
-marea dezvoltare imobiliara a servit in exclusivitate rechinilor imobiliari, avem zone de locuinte fara dotari, fara gradinite si crese, fara dotari sanitare, multe apartamente vandute si cam atat.
-Aradul verde cu care se lauda edilii, eu nu-l gasesc. Parcurile pe care le-am mostenit sunt neingrijite si neintretinute cu toate ca au fost cheltuite milioane de euro pentru irigatii (le-ati mai vazut in functiune?), iluminare, pavari, etc. Malul Muresului a devenit groapa de gunoi si domiciliul persoamelor fara adapost dat fiind vegetatia crescuta haotic de-a lungul malului. In plus, avem si zone unde aradenii de rand nu au acces la Mures din cauza terenurilor de tenis care cumva, au ajuns sa ocupe tot malul de la Podul Aradul Nou si pana la Podul Decebal din mal, pana in dig, blocand astfel orice dezvoltare urbana in zona
-Strandul, dupa ce a devenit din spatiu de loisir un urias birt, club, carciuma sau cum s-o fi numind, a fost impartit bucatica cu bucatica, in felii mai mari sau mai mici dupa nevoia celor doritori. Acum stam si ne aducem aminte de verile in care mai aveam strand si filozofam pe marginea variantelor de recuperare si refacere a lui. Totusi, realitatea bate filmul amintirilor nostalgice: azi strandul este un muzeu in aer liber al ruinelor marilor investitii din anii 90 esuate, un adapost al cainilor comunitari si al persoanelor fara adapost, o investitie eterna, o “opera” neterminata si neterminabila care justifica cheltuieli considerabile care au dus la prosperitatea unora.
-Cetatea, o poveste fara sfarsit pentru care au fost consumate energii de toate felurile, s-au facut proiecte de tot felul, se mai fac proiecte si se vor mai face in continuare. Lista poate continua, fiecare dintre noi trece zi de zi pe langa “realizari”similare.
In concluzie, daca nu vom renunta la abordarea haotica, fara un proiect clar si coerent, se vor cheltui in continuare sume uriase iar noi vom constata ca orasul moare incetul cu incetul iar noi vom trai din amintiri in timp ce copiii nostri nu-si doresc decat sa plece din acest Arad care nu le ofera nici o perspectiva.
Castigarea unei campanii electorale in beneficiul propriu si al partidului care te-a propulsat in fruntea orasului nu poate deveni in acelasi timp politica de dezvoltare economica si urbana. Populismul nu poate tine loc de proiect de viitor iar amatorismul si lipsa de cultura (ca sa nu spun de educatie) nu poate deveni portdrapelul viitorului unui oras.
Tare imi e frica ca nici de aceasta data, cand se pare ca exista sansa unei relansari reale, nu ne vom urca in trenul care tocmai trece prin gara si vom ramane sa ne plangem de mila si eventual sa protestam modest pe Aradon. O data ratata aceasta ocazie, probabil intr-adevar va fi ultima ocazie cand am putea iesi din acest cerc al neputintei.
