În anii 1700 aici funcţiona deja staţia de poştalioane a oraşului. Era locul de adunare a tuturor celor care doreau să afle, din prima mână, vești de la Pesta sau de la Viena, direct de la călătorii poștalioanelor care străbăteau orașele imperiului. Ne putem imagina o mulțime de gură-cască sorbind noutățile și răspândindu-le, apoi, prin cafenele… Tot aici se adunau și gazetarii arădeni interesați să afle și să speculeze știrile zilei, într-o perioadă în care nu exista alt mijloc de comunicare la distanță decât poștalionul… Iar oamenii curioși au dezvoltat, probabil o industrie în jurul lor, cu vânzători ambulanți, precupețe, copii gălăgioși, cerșetori, o lume pestriță pe Strada Domnească (așa cum se numea strada Eminescu, de astăzi) a unui oraș în dezvoltare.

În septembrie 1832, cei doi moștenitori lui Ioan Cernovici, moșier la Macea, nu se înțeleg asupra împărțirii averii și scot la vânzare, printre multe alte proprietăți, și Hanul Crucea Albă. Din publicarea anunțului de vânzare, obținem date importante despre aspectul și configurația hotelului. Moștenitorii au stabilit data licitației pentru 4 noiembrie, hotelul fiind vândut celui care oferă cea mai mare sumă, în numerar. Iată descrierea Crucii Albe, în anul 1832:

„Așa-zisul mare han „Crucea Albă” este situat în orașul regesc Aradul Vechi, cu deschidere pe două străzi principale, construit din materiale solide. Pe fațada principală este o cafenea mare, o bucătărie, o cameră largă de oaspeți, un magazin. Cealaltă fațadă dă pe Strada Domnească. Aici se află o cameră aferentă magazinului amintit și o bucătărie, respectiv cinci camere de oaspeți, la parter. Etajul este construit în cel mai frumos mod posibil. În prelungirea hanului sunt patru magazine, patru camere și o măcelărie. La etajul superior sunt șase camere de oaspeți care dau la stradă. Accesul la ele se face pe scări duble. Hanul dispune de grajduri și alte anexe. Curtea interioară este mare, pietruită, are o fântână și un grajd dublu. Pentru vizitii are o locuință separată. Hanul dispune de o cramă cu capacitatea de stocare de 58.000 de litri. Câștigul anual realizat la han este de 3590 forinți”.

Anul 1840 este marcat de un eveniment important pentru viața socială a Aradului – inaugurarea primei instituții bancare arădene (Prima Casă de Economii Arădeana). În perioada imediat următoare, Frații Neuman deschid o fabrică de spirt și o moară ce le va purta numele, ca primă realizare din colosul industrial de mai târziu.

Tot în anul 1840 începe a doua fază a construcției Hotelul „Crucea Albă”, care a rămas un reper în viața orașului până în zilele noastre. Construirea unui hotel important era justificată de dezvoltarea economică a orașului. Până în anul 1868 în fața hotelului se afla stația de poștalion a orașului. În sala festivă au concertat Franz Liszt, Johann Strauss fiul, iar mai târziu Johannes Brahms și Pablo Casals. Aici funcționau și un restaurant și o cafenea, ambele selecte, care atrăgeau elita literară a Ungariei și a României.

„Crucea Albă” este singurul hotel arădean despre care s-a scris în literatura universală. El este amintit de romancierul maghiar Jókai Mór, în nuvela „Cea mai tristă zi din viața mea”, care relatează că aici și-a petrecut ultima noapte dinaintea capitulării în Revoluția din 1848-1849 comandantul militar revoluționar maghiar, Görgey. Și tot aici au fost ținuți captivi, după prăbușirea revoluției, câțiva dintre ofițerii revoluționari transferați, judecați și executați, ulterior, în Cetatea Aradului.

„Crucea Albă” a fost primul hotel din Arad care a pus băi la dispoziția oaspeților, cu apă caldă curentă, și tot el a fost primul hotel local iluminat cu energie electrică și dotat cu încălzire centralizată.

Cei mai importanți oaspeți ai Aradului s-au cazat la Crucea Albă. În apartamentul central, cu balcon, care dă înspre Teatru, și-a petrecut noaptea împăratul austro-ungar Franz Josef, în 1874, și tot aici au fost cazați de-a lungul anilor cei mai importanți artiști și scriitori care au vizitat Aradul: Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Octavian Goga, Móricz Zsigmond, Ady Endre, Krúdy Gyula sau Ferdinand Lesseps. Oaspeții importanți erau cazați în apartamentul imperial (singurul cu balcon, vizibil și astăzi deasupra intrării).

Ca evenimente istorice petrecute aici, amintim faptul că în martie 1848 aici au primit arădenii vestea revoluției pașoptiste de la Budapesta. Știrea a sosit cu poștalionul și în scurt timp a determinat un val de entuziasm în oraș. Mulțimea exaltată a întrerupt o piesă de teatru și s-a poziționat ferm de partea revoluționarilor care doreau ruptura Imperiului Austriac.

În decembrie 1918, mareșalul Mackensen s-a cazat la „Crucea Albă”, în retragerea sa din România spre Germania, după înfrângerea de la Mărășești. Câteva săptămâni mai târziu, generalul Berthelot sosea la Arad și se caza în același apartament, în 29 decembrie. Vizita lui Berthelot a degenerat într-un carnagiu pe străzile Aradului, o confruntare armată între români și maghiari, soldată cu violențe și mai mulți morți.

dr. Andrei Ando