„La 33 de ani de la abandonarea tramvaiului electric, urmele existenței lui se încăpățânează să reziste vicisitudinilor nepăsării”, spune arhitectul.

„Hala tramvaiului electric, de la intrarea în Pâncota, încă mai există. E drept, mutilată, cu interiorul afumat de oamenii străzii. O ușă cu dimensiuni impresionante a dispărut, dar golul ei a fost înzidit, iar cealaltă a supraviețuit ca prin minune. Au dispărut și tâmplăriile metalice de la majoritatea ferestrelor și ale ședurilor acoperișului. Cărămizi din parapeții unor ferestre au fost smulse și au luat drumuri necunoscute. Acum, la mai bine de un veac de la edificare, chiar avariată, hala tramvaiului electric mai păstrează elemente constructive, care ar putea fi mândria proprietarilor și nu numai a lor; dovezi ale folosirii betonului armat la construcții din perioada de lui de început în Europa. Acoperișul curb a fost realizat din pânză subțire de beton armat și este susținut pe ferme prefabricate din beton armat, cu mult înainte ca aceste practici să devină uzuale. Ușa rămasă, în trei canate, este o realizare tehnică care încă funcționează. Toate materialitățile halei constituie memoria locului. A lăsa hala să se distrugă echivalează cu ștergerea memoriei locului, a unei mărturii palpabile a existenței tramvaiului electric, unic din multe puncte de vedere.”, arată arh. Emil Anghel.

Acesta vine și cu o alternativă pentru hala din Pâncota, aflată acum într-o stare deplorabilă, precum și cu o serie de exemple de reconversie a unor foste clădiri industriale:

„Hala tramvaiului electric, cu dimensiuni apreciabile, poate fi cu ușurință restaurată și transformată în sală polivalentă pentru spectacole, simpozioane, adunări, expoziții, sau hală de producție, birouri, depozit, magazin ș.a. Construcțiile vechi pot supraviețui doar dacă sunt folosite prin adaptări la cerințele actuale și de viitor cum, prin exemple de referință, o demonstrează practica occidentală. După 89 și la Arad, clădiri vechi au fost salvate prin transformare: din hală industrială în biserică și chiar hala mică a tramvaiului electric, din Arad, a fost transformată în sală de sport a unui liceu. Deși au aspect obișnuit, ele dovedesc înțelegere și eficiență. Rămâne memorabil gestul generos al proprietarilor fabricii de vagoane, care au oferit gratuit clădirile și terenul fostei fabrici de automobile Marta, pentru a fi transformate de primărie în centrul cultural”.

„Pe termen lung, consecințele nepăsării devin ireparabile. Sper ca neputința nepăsării să fie mai mică decât dorința salvării memoriei locului”, își încheie arhitectul arădean mesajul.