Foarte mulți artiști (colegi de breaslă, actori, scriitori), dar și simpli iubitori de artă (cei mai mulți tineri), au venit vineri seara la vernisajul expoziției personale de pictură „Melancolia”, semnată de Diana Serghiuță.
În sala „Ovidiu Maitec”, ei au putut admira peste 20 de lucrări – picturi pe pânză și sticlă, desene – realizate în tehnici diferite și în dimensiuni de la cele mai mici la mari de-a dreptul. Și pentru a intra mai ușor în universul creației sale, Diana Serghiuță și-a prezentat (pe un panou uriaș) crezul său artistic: „Melancolia”.
„Încerc să creez o lume stranie născută din echilibrul delicat dintre individual și intenție. Elemente din traiectoria istoriei personale sunt re-contextualizate într-un mod originar feminin, contemporan – spune Diana Serghiuță. Aceste „realități“ evocatoare devin spații înzestrate cu note puternic personale, narațiuni misterioase pe cale să se desfășoare. Cred că animalele, și obiectele pe care le folosim în viața noastră de zi cu zi pot deveni portițe, deschideri ce ne ajută să avem acces la propria noastră umanitate. Mă străduiesc să fiu analitică, dar în același timp empatică în căutarea originilor a ceea ce ne face umani.
Cand pictezi poți doar să speri că materia finită va oglindi destule lucruri pe care privitorul le va găsi ca fiind legate de propria viață. Am motive personale, probabil foarte specifice atunci când mă pornesc să fac lucruri pe care le cunosc și uneori, nu pot ști dacă tot ceea ce mie mi se pare interesant și indispensabil de împărtășit se va reflecta și în ceilalți. Noi acționăm ca și cum toate experiențele legate de corpul nostru sunt universale, dar ele nu sunt. Oamenii au cu totul diferite atitudini și percepții asupra lor și de fapt fac lucrurile fizic foarte diferit. Oamenii nu au aceleași experiențe, pentru că au deja propriile referințe și face propriile asociații când vad lucrările mele.
Incerc mereu ca lucrările mele să aibă o rezonanță mare la implicațiile individuale și și colective inerente subiectelor corp, imaginar, reverie, aminire. Încep această căutare interioară, acest traseu spiritual, încercând să cuprind pe cât posibil cât mai mult din tot ce înseamnă experiența personală. În general caut să transpun în lucrari o anumită calitate de fragilitate dat fiind faptul că nu de puține ori dau corpul ca punct de referință. Pictarea corpului a luat pentru mine mai mult un sens spiritual. Pentru că ele (trupurile mele), nu au cu adevărat o greutate a lor, acestea sunt translucide și fragile.
Poate că impulsul și energia inițială a picturii mele pornește din subiectivitate, cel puțin în ceea ce privește modul în care acestea să încercă să facă personal sau să afișeze tipurile de ambivalență ale subiectelor. O bună parte din opera mea este de ordin psihologic. Poate că în ceea ce fac este vorba de o auto-vindecare, un tip de prezentare a lucrurilor și proceselor care în mod normal sunt inerte. Asta ar putea fi într-adevăr o descriere ce corespunde cu o bună parte e parte din creația mea, pentru că în marea majoritate a cazurilor este vorba de o investigație a sentimentelor sau relațiilor psihologice ce au legătură nu doar cu mine ci și cu alții. Imaginle iau naștere în imaginar pornind de la arhiva personală combinând nu de putine ori trecutul cu prezentul. Compozițiile ce pornesc din reprezentările senzoriale reflectate în imaginar nu pot fi niciodată precise. Ele devin un tip de percepții care, deși sunt înfățișate meticulos, sunt până la urmă interpretări ce se bazează în principal pe memorie, amintire și vis.”
Fără multe vorbe.
Deschiderea expoziției s-a făcut aproape discret. Gazda evenimentului, Adriana Pantazi, curatorul Muzeului de Artă, a făcut scurte referiri la creațiile Dianei Serghiuță, apreciind în lucrările expuse, „mult rafinament, multă minuțiozitate”.
„Încă mai păstrăm obiceiul de a vorbi la vernisaje, deși mai peste tot, lumea vine, admiră lucrările și discută la un pahar” – și-a început prezentarea aplicată cunoscutul artist plastic Onisim Colta. „Din prima privire, la aceste plăsmuiri – a spus Colta – transpare o anume subiectivitate, putere a unei sincerități și sensibilități care-și proiectează cu franchețe, fără inhibiții, într-un limbaj figurativ, cele mai naturale și firești experiențe materne”. El a concluzionat că, „lucrările Dianei Serghiuță sunt lucrări transfigurate ale unor trăiri complexe petrecute pe fâșia care desparte/unește realul cu imaginarul, raționalul cu emoționalul, trecutul cu prezentul, amintirea cu visul.”
În final, Diana Serghiuță a mulțumit celor prezenți și a spus „eu nu vreau să vorbesc decât cu fiecare în parte”. Ceea ce s-a și întâmplat, pentru că toți au fost poftiți la un pahar de vorbă.
Contrapunct la fragilitate.
În caietul program al expoziției, Claudia Scarretti, Art Advisor și galerist, consideră că „în expoziția Melancolia, găzduită de muzeul din Arad, Diana continuă studiul corporalității feminine și materne, în zona și mai pregnantă acum a proximității și suprapunerii între figura umană și animalieră. Nu pare să existe, în viziunea artistei, o limită clară a diferenței între uman și animal, corpul feminin continuă sa fie expus unei irezistibile și stranii tentații de metamorfozare”.
Lucrările Dianei Serghiuță au un puternic impact asupra privitorului. (Onisim Colta)
Citiți principiile noastre de moderare aici!