ARAD. Pe parcursul anului 2023, la nivelul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Arad au fost înregistrate 245 de situații de abuz asupra copilului – a transmis instituţia, la solicitarea Jurnal arădean/ Aradon.
„Comparativ cu anii anteriori există o creștere de 17%” – se arată în informarea DGASPC.
Toate situațiile din evidența DGASPC sunt înregistrate și la Poliție/ Parchet.
Cele mai multe cazuri raportate se referă la abuzul fizic (81), după care urmează situaţiile de neglijare (56), abuzul sexual (55) şi abuzul emoţional (45), la care se adaugă alte 8 sesizări. În ceea ce privește distribuția pe sexe, numărul fetelor victimă este sensibil mai mare, 131, față de cel al băieților, 112, cu menţiunea că în cazul fetelor predomină abuzul sexual iar în cazul băieţilor, abuzul fizic.
Mediul favorizant
Mediul familial în care sunt semnalate situaţii de abuz asupra copilului are, în general, următoarele caracteristici: familii dezorganizate, monoparentale, cel puțin un membru al familiei consumator de băuturi alcoolice, istoric al părinților cu violență în familie etc.
„În ceea ce privește abuzurile emoționale asupra copilului, acestea sunt exercitate de părinți aflați în divorț, stabilire a domiciliului copilului, respectiv nerespectarea programului de vizită stabilit de instanță. Deseori, acest abuz se exercită prin alienare parentală față de părintele necustodiant” – precizează reprezentanţii DGASPC Arad.
Semnele abuzului
În ceea ce priveşte simptomele unui copil abuzat, ar trebui să ne atragă atenţia următoarele: *tulburări de comportament (apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună, fuga de acasă, furtul, consumul de alcool, de droguri etc.); *tulburări de somn (insomnii, somnolență, somn agitat, coșmaruri etc.); *tulburări de alimentație (anorexie, bulimie); *autostigmatizare, autoculpabilizare; *ticuri (clipit, rosul unghiilor etc.); *enurezis, encoprezis; *neglijență în îndeplinirea sarcinilor și incapacitate de a respecta un program impus; *dificultăți în relaționare și comunicare;
*scăderea randamentului școlar, absenteism și abandon școlar; *stare depresivă, uneori cu tentative de suicid; *persistența unor senzații olfactive sau cutanate obsedante; *modificarea rapidă a dispoziției afective.
Semnele evocatoare specifice abuzului fizic sunt „semne fizice” de genul: vânătăi, leziuni, arsuri, hemoragii, fracturi etc. În ceea ce priveşte semnele evocatoare specifice abuzului sexual, e vorba de: *semne și simptome ale bolilor cu transmitere sexuală; *comportament sexual inadecvat vârstei etc.; *leziuni traumatice ale organelor genitale; *prezența unei sarcini la o adolescentă (care nu declară tatăl); *teama incontrolabilă de bărbați (în cazul fetelor).
Semnele evocatoare specifice neglijării grave sunt: *starea pielii (murdărie, excoriații, dermite); *stări de denutriție, de insuficiență ponderală, carențe alimentare; *hipotrofie staturo-ponderală nonorganică; *lipsa dezvoltării limbajului, abilităților specifice vârstei.
„Aceste semne nu sunt obligatoriu datorate unei situații de violență asupra copilului, însă ridică suspiciunea asupra unei astfel de situații și trebuie corelate cu alte date (contextul în care s-a întâmplat abuzul, informații de la alți profesioniști, eventuale probe etc.) pentru a afla cauza acestora” – precizează reprezentanţii DGASPC Arad.
Semnalarea cazurilor de violenţă
Potrivit Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, semnalarea suspiciunii sau a situației de violență poate fi făcută la Telefonul de urgență 119 sau în scris/ e-mail, de către: copilul ori adultul victimă sau de către orice persoană care intră în contact cu copilul/adultul victimă, în mediul familial, comunitar sau profesional.
„Această persoană poate fi un membru al familiei, o rudă, un vecin sau un alt cunoscut al familiei, un martor, dar și profesioniști cu profiluri diferite, cum ar fi: personal medico-sanitar (medicul de familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuți, cadre didactice (educatorii din creșe, grădinițe, învățătorii din ciclul primar, profesorii din școli, licee, școli profesionale etc.), polițiști, jandarmi, personal din diverse instituții (servicii rezidențiale pentru copii, centre de reeducare și penitenciare pentru minori și tineri), asistenții sociali din cadrul SPAS, persoanele cu atribuții în asistența socială de la nivelul comunelor, preoți, reprezentanți mass-media etc.” – detaliază reprezentanţii DGASPC Arad.
Consecinţe multiple
Am fost interesaţi să aflăm ce consecinţe are abuzul asupra vieţii copilului şi viitorului adult.
Iată răspunsul specialiştilor:
„Violența poate avea consecințe imediate și/sau pe termen lung asupra sănătății, dezvoltării și bunăstării copilului. Pe termen lung, consecințele se răsfrâng și asupra vieții de adult, fiind reflectate în dificultatea de a dezvolta sau de a menține relații intime cu sexul opus ori chiar relații sociale în general, de a-și găsi un loc de muncă stabil, de a avea atitudinile și abilitățile necesare unui părinte suficient de bun etc. Nu numai actul în sine al violenței are consecințe, ci și contextul în care aceasta se produce. De obicei are loc o interacțiune între mai mulți factori de risc care conduc la apariția consecințelor și creșterea impactului. Intervievarea/ audierea repetată a copilului ulterior descoperirii actului de violență poate, de asemenea, revictimiza copilul.”
Consecințele se reflectă asupra dezvoltării copilului atât pe plan afectiv, cât și asupra celorlalte aspecte ale dezvoltării și asupra adaptării școlare: *pe plan afectiv: atașament atipic (dezorganizat, de tip D), carențe afective, afecte negative, agresivitate, stima de sine redusă etc.; *pe planul celorlalte aspecte ale dezvoltării: retard al creșterii, întârzieri în dezvoltarea motorie, cognitivă și de limbaj, competențe sociale reduse etc.; *pe planul adaptării școlare: performanțe școlare reduse, dificultăți de învățare etc.
Fundatia bna Humanitas zabrani Carpaci Vilmos sunt satul de boala says: 
