Au muncit aproape pe degeaba

Cazul doamnei Velici Anuţa, la fel ca şi ai
altor trei angajaţi ai unei mici firme din
cartierul Pîrneava, readuce în prim plan
neseriozitatea unor oameni de afaceri care refuză
să respecte legislaţia. A fost angajată
după tipicul deja clasic: perioada de probă,
apoi cu contract, pentru o scurtă perioadă
2-3 luni (mai 2009 – august 2009), iar apoi a fost
trimisă acasă, împreună cu
ceilalalţi angajaţi, din lipsa comenzilor,
pentru două săptămâni. Nu au mai
fost chemaţi niciodată înapoi.

Fără bani şi cu carţile de
muncă blocate

Salariile nu şi le-au mai primit pe lunile iunie,
iulie, august, la fel şi bonurile de masă
„Nu e o sumă foarte mare, între 700
şi 1000 Ron, dar e dreptul nostru şi vrem
să îi recuperăm. ”spune Velici
Anuţa, vorbind şi în numele
celorlalţi angajaţi. Cel mai dureros e
că nu se pot angaja în altă parte
pentru că nu li se eliberează
cărţile de muncă. „Cred că nu
a plătit ceea ce trebuia să
plătească ca angajator.

La un moment dat una dintre angajate a solicitat
adeverinţă pentru medic, care s-a dovedit a
fi inutilă. Nu era bună, cred că nu a
plătit nici asigurările de
sănătate” , precizează fosta
angajată. Angajaţii au făcut
plângeri la ITM, la Poliţie în
încercarea disperată de a-şi
obţine cartea de muncă, şi implicit
dreptul la un alt serviciu. Nu au dreptul nici
măcar la şomaj. Din răspunsurile primite
se pare că singura soluţie rămâne
acţionarea în judecată „Am stat
de vorbă şi cu un avocat dar onorariul
solicitat depăşeste posibilităţile
noastre finaciare.” mărturisesc cu disperare
foştii angajaţi.

Jugu Ovidiu, inspector şef ITM a precizat:
„Respectivul angajator trebuie să vină
la noi, să închidă 
cărţile de muncă, să
plătească comisionul perceput de ITM şi
abia apoi, foştii angajaţi îşi vor
putea ridica cărţile de muncă. Nu le
putem elibera fară ca angajatorul să opereze
ceea ce trebuie în ele.”

Angajatorul, de negăsit

Am încercat şi noi să stăm de
vorbă cu angajatorul dar nu a răspuns nimeni
la telefon. Situaţia rămâne
incertă, mai ales că, la sediul respectivei
firme nu mai e nimeni, iar numărul de telefon pe
care tot sună angajaţii se dovedeşte a
fi inutil. Angajaţii speră ca, totuşi,
bunul simţ să o determine pe patroană
să facă un efort şi să facă
posibilă  eliberarea cărţilor de
muncă „Stăm de atîta vreme
fără salariu, fără a putea merge
în altă parte. Avem familii, cheltuieli
lunare, obligaţii financiare pe care trebuie
să le achităm. Nu mai putem suporta la
nesfârşit acest calvar ”,
concluzionează Velici Anuţa, în
speranţa că poate, totuşi, la final de
an, li se va rezolva situaţia.

M.A.