Autografe muzicale eminesciene

În seara de 14 ianuarie, în ajunul
aniversării marelui Eminescu, corul academic 
îşi conturează prima
performanţă  a noii 
sale   agende.  Lucrări
corale  dedicate geniului eminescian, dar
şi   cântece  cunoscute din
repertoriul popular românesc invită  la
un inedit şi  sublim „spectacol”
a cappella, în care  partitura cultă se
împleteşte cu refrenul de inspiraţie
colectivă.

Numerele  asumate  în programul
ansamblului liric  propun  
într-un  prim segment de concert o reluare a
creaţiei eminesciene în oglinda partiturilor
unor iluştri reprezentanţi ai şcolii
româneşti din secolul al XIX-lea
romantic,  a capodoperelor muzicale
ale   veacului  abia
încheiat   dar şi   prin
prisma abordărilor  prezentului.

De la splendida  „Rugăciune” a
lui Ioan  D. Chirescu,  la meditaţii,
idile, elegii sau doine, cele mai elogiate texte lirice
eminesciene îmbracă  tiparele sonore
ale artei surori, sub semnături care vizează
perfecţiunea: Paul Constantinescu, Sabin
Drăgoi, Sabin Păutza,  Doru Şerban.
Liedul, forma variaţionala sau madrigalul, 
se insinuează în ţesăturile celor
mai „muzicale”  autografe lăsate
de Eminescu posterităţii -  
„Dorinţa”, „Lacul”,
„Floare albastră”,
„Doina”, „Peste vârfuri”,
„La mijloc de codru des”  - 
şi aceleaşi  tipare clasice se lasă
învăluite de farmecul jocurilor şi
cântecelor populare româneşti,
aranjate şi pregătite pentru a fi
cântate  pe  scenele  lumii
de  maeştrii consacraţi ai artei 
corale: Nicolae Ursu,  Simeon Niculescu, Gheorghe
Danga, Tudor Jarda,  Alexandru Paşcanu.

„Iac-aşa”, „Sârba pe
loc” sau „Chindia”,  sunt 
numere  de  brilanţă şi
virtuozitate vocală, cuprinse astăzi în
repertoriul  de competiţie al ansamblurilor
corale europene şi americane. Alături de
alte  titluri reprezentative pentru 
regiunile etnografice româneşti, ele
încheie  prima seară  a cappella a
anului 2010, dirijată de Robert Daniel
Rădoiaş.

Codruţa Dogaru