ARAD. Nu mai poţi respira în Arad. Nu din cauza verii care se lasă pe mai departe aşteptată, ci a cerşetorilor care au cotropit oraşul. Nicio înghiţitură de cafea fără un cerşetor sau un boschetar care să-ţi ceară un leu, doi, o ţigară, sticla de apă din faţă sau chiar eşarfa de la gât. Şi, în spatele refuzului elegant pe care încerci să-l dai, toate blestemele din lume.
E imaginea verii arădene pe centrul oraşului şi nimeni nu pare că o mai poate schimba. De vină e legea, atât de proastă încât, indiferent de eforturile făcute de unele sau altele dintre instituţii (ce-i drept, puţine), fenomenul nu are cum să fie stârpit. De vină sunt şi oamenii, care cred că acest tip de milostivenie o să îi facă să se simtă buni măcar pentru o zi, fără să conştientizeze faptul că gestul lor va atrage alţi cerşetori şi boschetari. Dacă nu ar primi bani, în câteva luni, centrul Aradului nu ar mai reprezenta un punct de atracţie pentru cei care trăiesc (uneori bine) din mila publică, pe spatele sentimentelor de vinovăţie ale oamenilor de rând. De vină sunt şi instituţiile statului cu atribuţii în domeniu, dar fără prezenţă.
Pe câţi îi stârnim cu mila noastră şi cu legile proaste? Câți vin și ne agresează la terasa unde ne bem cafeaua? Conform bilanţului făcut de curând de Poliţia Locală Arad, e vorba de 47 de boschetari – cerşetori din Arad. Adică localnici de-ai noştri. Dacă ar fi numai aceştia, situaţia ar fi sub control, spun reprezentanţii Poliţiei Locale, căci în alte oraşe mari, ce-i drept, mai mari decât Aradul, sunt cu sutele sau miile şi sunt de-a dreptul periculoşi.
Doar că Aradul nu-i poate lua în calcul doar pe aceştia. E prea atractiv ca să rămână doar cu localnicii. Mai sunt cu sutele prin Arad, veniţi de prin alte judeţe. În aceste luni, e vorba de boschetarii-turişti, cei care iau drumul destinaţiilor turistice ale verii. Dar până să ajungă în Occident, cot la cot cu arădenii cu bani, fac un popas prin Arad. Şi dacă e de bine aici, mai stau o vreme. Occidentul mai poate aştepta.
Un lucru e cert: situaţia boschetarilor e de nerezolvat. Iar la un moment dat s-ar putea să scape de sub control. Până atunci, însă, legea nu se va schimba. Nici strategia. Mai exact, până când nu va fi vorba de o tragedie cu impact naţional, nici la nivel central şi, implicit, nici la nivel local nu va exista o strategie pe acest subiect delicat.
Vor spune unii şi alţii că există centre de plasament pentru cei care nu au casă şi care trăiesc din mila publică. Dar câţi vor alege să stea în acea casă când pe stradă se câştigă mai bine, e mai distractiv, nu sunt reguli şi nici nu mai e frig?
Fără trenuri spre casă
Nici varianta de a-i urca în trenuri şi a-i trimite acasă, adică în localităţile de unde vin, nu mai ţine. Era metoda folosită până acum de Poliţia Locală, în cazul boschetarilor-turişti. Numai că acum, multe dintre garniturile de tren sunt private şi… boschetarii nu mai au loc în afacerile de pe linii.
Ar mai fi, tot în teorie, şi varianta aplicării dure a legii. Dar ce spune legea? Că cei care apelează în repetate rânduri la mila publică vor fi sancţionaţi cu amenzi cuprinse între 100 şi 500 de lei. Bani serioşi, pe care cerşetorii nu îi au, aşa cum nu au nici bunuri pentru a fi executaţi dacă timp de trei ani nu şi-au plătit amenzile primite, aşa cum prevede aceeaşi lege (Legea nr. 61/1991, actualizată în 2014). Singurii buni de plată sunt cei care împart amenzile. Căci instituţiile care îi sancţionează se văd nevoite să îi dea în judecată pe boschetarii care nu şi-au plătit sancţiunile din procesele verbale de constatare. Cu toate chetuielile ce curg de aici. Mai sunt puşi la treabă şi executorii judecătoreşti, în căutarea unor bunuri de luat. În tot acest timp, boschetarii îşi fac regulile lor pe centrul oraşului şi printre terasele cu clienţi.
La curăţenie
Cum îşi plătesc cerşetorii amenzile venite din când în când pe numele lor? În absenţa banilor de luat sau a bunurilor de executat, aceştia sunt trimişi de judecători să facă curăţenie în folosul comunităţii. În general, prin cimitire. Un loc unde mila publică se manifestă mai în forţă decât oriunde altundeva. Un cerc vicios, nu-i aşa (?), care ne va ameţi cu siguranţă până când va exploda „buba”. Dar cine va plăti atunci pentru tragedie?
Citiți principiile noastre de moderare aici!