Încă din secolul al XVI-lea, creştinii din Germania au adus în casele lor brazi ce urmau a fi decoraţi. Acest obicei a devenit popular şi în alte părţi ale bătrânului continent, în scurtă vreme.

În Anglia anului 1841, prinţul Albert, soţul reginei Victoria, lansează o adevărată modă, decorând la castelul Windsor primul pom de Crăciun din Regatul Unit. Acesta era împodobit cu dulciuri, fructe şi lumânări. Este lesne de înţeles de ce şi alte familii înstărite au urmat exemplul regal împodobind brazi de Crăciun cu o mulţime de elemente decorative.

Pe continentul de dincolo de Atlantic, americanii secolului al XlX-lea considerau pomul de Crăciun ca fiind o ciudăţenie. Se pare că primul pom de Crăciun american a fost împodobit în 1830 de către rezidenţii germani din statul Pensylvania. În 1851 un brad a fost împodobit în faţa unei biserici, fapt ce a contrariat atât de puternic comunitatea religioasă locală încât enoriaşii l-au rugat pe preot să renunţe la acest obicei.

Europenii foloseau brazi mici de aproximativ 1,5m în timp ce americanilor le plăcea ca pomul de Crăciun să fie din podea până în tavan.

Încetul cu încetul, brazii împodobiţi de Crăciun au început să-şi facă apariţia în pieţele oraşelor precum şi în instituţiile publice şi private atât în Europa cât şi în America.

Povestea lui Dickens

Cunoscutul scriitor englez Charles Dickens consemnează faptul că aceşti brazi erau împodobiţi cu păpuşi, instumente muzicale miniaturale, pistoale şi săbii de jucărie, dulciuri, fructe şi chiar bijuterii.