Adunarea de constituire a clubului „Hellas” a avut loc în data de 16 decembrie 1923, în incinta Primăriei Arad, cu această ocazie fiind aleasă unanim și denumirea clubului. Descrierea clubului sportiv „Hellas”, apărută într-un almanah sportiv pe anii 1932-1933 publicat la Arad:

„Clubul are secție de vâslași, înot, tennis, ping-pong, sport de iarnă și gimnastică. Cu considerație, că la conducere iau parte specialiști de primul rang, se speră că, din an în an, acest club se va dezvolta și mări. Posedă o hală de bărci și mai multe arene de tennis, situate în pitorescul loc, la spatele teatrului de vară, pe malul Mureșului. Președintele Clubului este dr. Moga Remus, chestorul poliției, președintele executiv dr. Székely Ladislau, secretar Kauten Ladislau. […] Corespondența oficială merge pe adresa: Clubul Sportiv Hellas, Arad, Malul Mureșului. Numărul membrilor este de 200”.

Informațiile și o parte din fotografii ne-au fost oferite de Teodor Stoica, fondatorul paginii Aradul de Altădată.

Legionarii, iar apoi intrarea în război, au pus capăt celor mai multe activități sportive. Renașterea a venit însă timid, cu unele competiți în 1945, ca mai apoi, în martie 1947 să se înființeze Asociația Sportivă a angajaților Industriei Textile Arădane SA, ce va deveni ulterior Clubul Sportiv UTA, urmașul defunctului club Hellas. Scopul declarat al asociației era:

„Cultivarea tuturor ramurilor de sport în spirit democratic, dând ocazie la practicarea sporturilor atât maselor, cât și sportivilor talentați din această intreprindere.”

„Se făcea performanță aici în urmă cu 40-50 de ani, dar să nu vă mire. Sportivii erau cantonați în cadrul clubului, aici dormeau, aici mâncau, aici se antrenau. Antrenamentele începeau la ora 6 dimineața, după ora 7 se lua micul dejun, iar de la 8 mergeau la școală. După școală luau prânzul,se odihneau, urma un nou antrenament, din nou odihnă, teme, cina și la culcare. Doar o asemenea disciplină poate produce marea performanță, iar noi eram ceea ce se numea club olimpic”, ne povestește Cornel Pantea.

În acei ani statul investea enorm în sport.

„Ultimul buget pe care l-am avut înaine de Revoluție a fost de aproape 2 milioane de lei, bani mulți, extrem de mulți la acea vreme. Un milion era pentru canotaj, 600 de mii erau pentru caiac-canoe și 300 de mii pentru tenis. Îți puteai permite să faci performanță, aveai cu ce, acum, ce să mai zic, parcă nu mai interesează pe nimeni”, continuă fostul președinte.

„Terenurile de tenis au trebuit să fie refăcute de la zero, noroc cu Lovinger, șeful secției de tenis, un om extraordinar, care a făcut tot posibilul ca într-un timp scurt să fie reconstruite și să se poată juca din nou”, își amintește Cornel Pantea.

Ovidiu Fereștean, actualul președinte al CS UTA ne declară:

„Locul ăsta în care ne desfășurăm activitatea ne onorează și ne obligă prin istoria sportivă pe care o respiră. Aici s-au antrenat, s-au au concurat, nenumărați mari sportivi români, dar și din străinătate. Baza pe care o administrăm, ca urmașă a bazei Hellas, este important să o menținem la standarde internaționale. Am primit dreptul de a organiza turnee ITF, unde jucătorii români au o mare șansă de afirmare. Ca o recunoaștere a activității noastre, domnul Țiriac contribuie financiar în fiecare an la pregătirea câtorva zeci de copii, plătindu-le mingi, accesorii, echipament, dar cel mai important, antrenori. Eu zic că suntem acolo unde trebuie, din punct de vedere sportiv și logistic, dar, ca peste tot, e loc de mai bine.”