La Mokrin (Serbia), prin anii 1920, un medic stomatolog, Bogdan Setjankov, în prima zi de Paşte, mergea la biserică cu un coş cu ouă roşii. La terminarea Liturghiei, provoca copii (aşezaţi pe două rânduri, faţă în faţă) la „ciocnit ouă”. De regulă, tot el câştiga concursul, pentru că se pregătise, selecţionând ouăle cu coaja mai tare. Copii s-au supărat iar, ca să le treacă supărarea, îi plimba prin sat cu şareta proprie, spre marea lor bucurie. Obiceiul s-a păstrat (exceptând perioada războiului) până în anul 1991 când, un grup de intelectuali şi păstrători ai tradiţiei, au iniţiat „Campionatul mondial de ciocnit ouă roşii de Paşte” (până acum s-au „disputat” 25 de ediţii şi … continuă).

La început fiecare concurent înscrie un singur ou (care este numerotat şi notat într-un „catastif”), apoi, după Liturghia de Paşti „competitorii” se aşează pe două rânduri faţă în faţă şi, sub supravegherea unui juriu (format din 6 juraţi costumaţi ca nobilii veneţieni), se întrec la ciocnit ouă (în „sistem eliminatoriu”) până rămân 16 participanţi – cu numere pe pieptar, în faţa unui mare număr de spectatori (uneori din toată Europa, China, Japonia, etc.) se întrec, rămânând cei doi „finalişti”. Oul învingător va fi verificat de preşedintele juriului, care va tăia oul în două (jumătate o consumă preşedintele, cealaltă – campionul) pentru a verifica dacă oul a fost regulamentar (de găină). Premiul poate fi un automobil iar, învingătorul va fi cinstit până anul următor de întreaga obşte.

Selecţie pentru ouă

Oamenii au făcut adevărate selecţii ale găinilor, care produc cele mai tari ouă „concurente”. Trebuie adăugat şi faptul că, hrana păsărilor este cu conţinut special (mai ales calciu) dar şi „compusă” în aşa fel ca ouăle să nu devină prea fragile (casante).