Banda era cunoscută şi temută în epocă mai ales pentru expediţiile împotriva indienilor şi pentru crimele la care se deda. Însă, oricât de real ar fi faptul de la care porneşte povestea, imaginarul straniu, cruzimea, perplexitatea şi grotescul pe care le dezvoltă par înghiţite de un focar literar la limita dintre afazie şi instinct animalic, ce înregistrează cele mai extreme manifestări ale violenţei.

 „Geamanul lui Cristos” de Patrick Banon

În primii ani ai secolului I după Cristos, Imperiul Roman e pe cale să se destrame. La Ierihon, tiranul Irod Antipa lasă în urmă un popor fără vlagă. Într-o ţară cotropită de Augustus, secătuită de dări, bântuită de idolatri, evreii îşi văd lumea dispărând sub greutatea poverilor. Ierusalimul cade. Saducheii distrug templele, încercând să le apere. Esenienii şi zeloţii se jertfesc într-un razboi sfânt, pentru a grăbi sosirea Mesiei. În această lume în convulsii se naşte Ioan Botezătorul, geamanul lui Cristos, în umbra prinţesei Salomeea şi a profeţiei celor doisprezece vulturi. Dar poate un muritor să restabilească pacea între oameni şi imaginile lui Dumnezeu?

V.F.