De fiecare dată reveneam acasă, în unitate. Făceam parte din categoria oamenilor în uniformă gata oricând să execute ordinele venite de la eşaloanele superioare. Am avut în unitate cadre deosebite care în decursul anilor au avnsat datorită meritelor, au fost mutaţi la alte unităţi, dar ne vizitam cu plăcere de câte ori aveam ocazia. Am avut parte de opt comandanţi în perioada petrecută în regiment.
Locul în care ne petreceam puţinul timp liber de care dispuneam era Casa Armatei. Aici aveam diverse activităţi, proiecţii de filme, echipă de teatru, bibliotecă, biliard, spectacole şi baluri, unde ne petreceam cu colegii şi familia. O consideram ca pe a doua noastră casă.
După trecerea în rezervă, împreună cu o parte dintre colegi ne-am organizat în Sindicatul cadrelor militare disponibilizate. Menirea acestei organizaţii este de a ne apăra drepturile primite în urma muncii deloc uşoare de militar. Am solicitat un spaţiu la Casa Armatei, dar am fost refuzaţi categoric şi am fost trimişi să închiriem o locaţie la Casa Sindicatelor. Neavând fonduri pentru aşa ceva, am rămas de pripas.
Domnului comandant de garnizoană i-aş adresa o întrebare: de ce am fost refuzaţi, la ordinul cui? Oare după o viaţă petrecută în această Casă a Armatei, după pensionare nu mai avem niciun drept?
Plt.Adj. CRISTEA ILIE
ARAD
***
Pentru a găsi un răspuns la întrebarea şi la nemulţumirea dumneavoastră, reprezentanţii Casei Armatei Arad vă recomandă să vă adresaţi Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din cadrul Ministerului Apărării Naţionale (telefon 021-402.34.00 sau 021-410.40.40 interior 1011.601; fax: 021-319.56.98; e-mail: drp@mapn.ro).
Citiți principiile noastre de moderare aici!