ARAD. Povestea începe în anul 2019, personajele principale fiind un polițist care activa la acel moment în cadrul Serviciului Județean Anticorupție (SJA) Arad al Direcției Generale Anticorupție, transferat între timp la IPJ Arad, soția acestuia, și martorul „de casă” al instituției al cărui angajat fusese omul legii. Așa zisul șantaj, pentru care polițistul T.G. a primit clasare a constat în faptul că acesta ar fi solicitat „bani de-o ciorbă” unui prieten de-al său – martorul „de casă” al SJA Arad, B.Ș. – după ce îl ajutase pe acesta din urmă să obțină un contract ce consta într-o lucrare de tâmplărie PVC ce urma să fie realizată la un imobil deținut de socrul polițistului.
„Banii de ciorbă” au fost dați, în cele din urmă, de B.Ș. A fost vorba de remiterea a 1.000 de lei. Banii au fost înmânați soției polițistului, fiica celui care urma să beneficieze de lucrare, însă care era străin de „negocierile” pe care ginerele și fiica lui le duceau, potrivit dosarului. Pe numele polițistului T.G. s-a dispus renunțarea la urmărirea penală – care a fost confirmată și de instanța de judecată – pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată după ce a luat împrumut, în anul 2017, 5.900 de lei – sumă pe care nu a trecut-o in declarația de avere – de la Pălincaș Eduard. Având în vedere că banii împrumutați sunt de la un traficant de droguri condamnat, este lesne de înțeles de ce nu a fost completată declarația de avere, unde trebuia trecut și numele persoanei de la care au fost împrumutați banii. Documentarea materialului de față vine după consultarea dosarului și implicit a ordonanței de clasare față de polițist și soția acestuia.

ARAD. Ei între ei. Aceasta ar fi concluzia care ar putea fi scoasă după lecturarea dosarului. În fapt, este vorba despre prietenii vechi care iau o turnură previzibilă după ce în peisaj apare și solicitarea remiterii unei sume de bani, solicitare venită nu de la oricine, ci de la un polițist anticorupție (la acea vreme) și nu pentru orice, ci pentru ajutarea unui prieten vechi să obțină un contract de schimbare a tâmplăriei PVC la un imobil deținut de socrul omului legii. Pe românește, polițistul a făcut “bani de o ciorbă” pe spatele socrului. Pe de altă parte, cel care a obținut lucrarea era, pe lângă prietenul polițistului – și martorul „de casă” al Serviciului Județean Anticorupție Arad. Declarațiile, starea de fapt, totul poate fi găsit în dosarul cauzei.

Dosarul a demarat după ce B.Ș., denunțătorul în cauză și prietenul de 10 ani al polițistului, s-a dus la Serviciul Județean Anticorupție Timiș – gurile rele spun că deplasarea a fost făcută împreună cu un alt ofițer al Serviciului Județean Anticorupție Arad – și a reclamat, în esență, autorităților, faptul că T.G., cadru la acea dată al Serviciului Județean Anticorupție (SJA) Arad din structura Direcției Generale Anticorupție, l-ar constrânge să-i plătească o sumă de bani – circa 400 de euro – în scopul de a dobândi în mod injust, un folos pentru sine:

“Aproximativ în urmă cu două luni am fost sunat de către numitul T.G. în legătură cu o lucrare de tâmplărie PVC, acasă la socrul acestuia, în localitatea Arad. Am acceptat lucrarea și a rămas să mă sune socrul acestuia și să stabilesc o întâlnire cu acesta. După aproximativ două săptămâni de la acest moment m-a sunat T.G. și mi-a spus că speră că îi dau și lui ceva din lucrarea respectivă, afirmând că speră că îi dau cel puțin 500 de euro pentru faptul că el mi-a dat această lucrare să o execut”.

Aceasta a fost prima declarație dată de B.Ș. – în data de 18 august 2019 – la Serviciul Județean Anticorupție (SJA) Timiș, urmată de alte 9 declarații în dosar.

500 de euro

Două zile mai târziu, în 20 august 2019, B.Ș. a mai dat o declarație în cauză:

“Înainte de a începe executarea lucrării la socrul lui T.G. am avut cu acesta o discuție telefonică și mi-a sugerat să îi dau ceva pentru faptul că urma să obțin contractul cu socrul lui. Mai concret, el mi-a spus să trebuie să îi dau de-o ciorbă, menționând că speră că nu m-am gândit la vreo 100-200 de euro, ci cel puțin la 500 de euro. La auzul propunerii lui T.G., eu i-am spus că dacă vrea să încheie contractul cu mine, trebuie să urc valoarea sumei reprezentând prețul lucrării pentru a-i pune pe factură. T.G. mi-a răspuns că nu este de acord să urc valoarea facturii socrului său și că așteaptă ca suma de 500 de euro să i-o dau din comisionul care urma să-mi revină mie din respectiva lucrare. Discuția dintre noi a devenit conflictuală, eu neacceptând termenii propuși de el, astfel că nu am mai vorbit de atunci cu el la telefon”.

În cauză, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunii de șantaj. Două luni mai târziu s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care s-a început urmărirea penală, din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. 1 CP în infracțiunea prevăzută de art. 13^1 din Legea 78/200 pentru prevenirea, descoperirii și sancționarea faptelor de corupție, raportat la art. 207 alin. 1 și 3 CP.

Flagrantul de 1.000 de lei

Potrivit ordonanței de clasare „după începerea urmăririi penale și din probele administrate în cauză a rezultat suspiciunea că martorul denunțător, B.Ș., în 16 octombrie 2019, urma să se întâlnească în municipiul Arad, într-o locație necunoscută, cu T.R., soția lui T.G., în scopul remiterii, prin intermediul acesteia, a sumei de bani pretinse de către T.G. în scopul de a dobândi, în mod injust, un folos patrimonial pentru sine. S-a dispus autorizarea măsurii supravegherii tehnice prevăzută de art. 138 alin 1, lit. c din CP, constând în supravegherea video, audio sau prin fotografierea întâlnirilor dintre B.Ș. și T.R. pentru o perioadă de 24 de ore. În 16 octombrie 2019, T.R. a fost prinsă în flagrant în timp ce primea de la martorul B.Ș. suma de 1.000 de lei, alcătuită din 10 bancnote a câte 100 de lei fiecare, pentru soțul ei. După ce a fost depistată în flagrant, T.R. a dat o declarație de suspect în care a relatat următoarele:

„Este adevărat faptul că în cursul acestei zile am primit de la B.Ș. suma de 1.000 de lei în 10 bancnote a câte 100 de lei fiecare după ce m-a sunat el să îmi spună că vine să îmi aducă banii. În timp ce eram acolo, în stradă, l-am sunat pe T.G. căruia i-am spus că mi-a zis B.Ș. să îl sun pentru a-i spune că i-a dat banii pentru tati. Deci, eu știam pentru ce anume ne dă banii aceia B.Ș., dar nu consideram că se simte constrâns să dea acea sumă de bani pentru că în discuțiile dintre noi doi sau dintre el și soțul meu, a arătat, fără echivoc, că, la un moment dat, soțul meu a fost dispus să renunțe la încasarea acelor bani. Precizez că suma de bani a fost luată ca urmare a ofertei făcute de el, fără a avea vreo legătură cu atribuțiile de serviciu ale mele sau ale soțului meu, fiind vorba despre o relație particulară dintre noi”.

Față de soția polițistului, s-a dispus clasarea pentru infracțiunea de complicitate la șantaj, în dosar arătându-se că:

„Elementele probatorii din dosar nu dovedesc faptul că suspecta T.R., cu intenție, i-ar fi înlesnit ori l-ar fi ajutat pe soțul ei, T.G. să îl constrângă pe B.Ș. în vederea determinării acestuia să le remită suma de 1.000 de lei, reprezentând un folos patrimonial injust. Or, în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției se face trimitere la toate probele evaluate, acuzația trebuind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”.

Nu a recunoscut șantajul

Polițistul, în declarația de inculpat dată în 11 decembrie 2019, a relatat următoarele:

„Nu recunosc comiterea infracțiunii de șantaj, de săvârșirea căreia sunt acuzat în cauză, în sensul că nu consider că faptele mele aveau aptitudinea de a-l constrânge pe B.Ș. să îmi remită suma de bani despre care am relatat anterior în dosar. Altfel spus, în opinia mea, dată fiind relația anterioară existentă între familia mea și familia lui, consider că discuțiile dintre mine și el, chiar dacă pot apărea amenințătoare pentru unii cititori, care nu cunosc raporturile de prietenie preexistente dintre noi, în realitate nu ar fi putut să îi genereze acestuia o temere reală și nu simulată, că aș fi putut să îi fac vreun rău, de orice natură, astfel încât această atitudine să îl determine să se conformeze cerințelor mele, în sensul remiterii sumei de bani. Este real faptul că m-am înțeles cu B.Ș. ca din valoarea lucrării care urma a-i fi efectuată socrului meu să primesc un comision, a cărui valoare era de circa 150-200 de euro, inițial. Deși nu contest înțelegerea cu B.Ș. legată de plata comisionului menționat și recunosc că aceasta nu este o atitudine deontologică profesional, îmi exprim convingerea că B.Ș. nu s-a simțit constrâns moral să îmi remită banii conveniți niciun moment, neputând să îi fie teamă de mine, ci a acționat astfel sfătuit de V.M. în încercarea acestuia de a mă înlătura din structura MAI”.

Testat cu poligraful

În ordonanța de clasare să arată că:

„Este dovedit dincolo de orice îndoială firească faptul că T.G. a pretins în cursul anului 2019, lunile iulie-august-septembrie, lui B.Ș. să îi dea o sumă de bani în scopul obținerii pentru sine a unui folos patrimonial, sumă ce a fost remisă de B.Ș. către T.R. Suma de bani pretinsă nu are legătură cu profesia de polițist și calitatea pe care o avea la SJA Arad la acea vreme, dar ea reprezintă un mod injust de dobândire a unui folos patrimonial, căci polițiștilor nu le este permis să primească sume de bani cu titlu de comision, din intermedierea unor contracte. B.Ș. a acceptat inițial plata comisionului respectiv, după care a refuzat să mai plătească. Pretinderea nu atribuie un caracter just al solicitării sale, fiind obligat de funcție să nu manifeste astfel de comportament. Pretinderea s-a realizat prin solicitări repetate, telefonic, sms sau prins intermediul rețelelor de socializare”.

Temerea denunțătorului

Ca să pluseze, B.Ș. a arătat că solicitările repetate ale polițistului de a-i înmâna o sumă de bani cu titlu de comision „au fost de natură să-i creeze o stare de temere psihică pe care nu a putut-o defini exact, dar care i-a generat o stare de disconfort știind că un cadru al SJA Arad îi tot cere bani”, însă în ordonanța de clasare se explică faptul că „simpla presupunere de către B.Ș. a faptului că în ipoteza neremiterii banilor solicitați lui T.G. acesta ar fi putut uza de calitatea sa de funcționar public cu statut special, cadru al SJA Arad pentru a-i face rău lui B.Ș. un rău nedefinit în mod concret, nu este suficientă pentru a forma convingerea, dincolo de orice îndoială firească, a nașterii unei constrângeri psihice, a unei stări de temere efectivă, care să-l determine să dea suma de bani solicitată”.

Testarea cu aparatul poligraf

Așa că s-a trecut la testarea cu aparatul poligraf a denunțătorului. Testarea a arătat că în cazul a trei întrebări răspunsurile au provocat modificări specifice comportamentului simulat. Aceste întrebări au fost:

„Ai mințit că mesajele pe care le-ai primit de la T.G. și T.R. ca să le dai banii ți-au produs teamă? Ai mințit că după mesajele trimise de T.G. te-ai temut că ai putea păți ceva? Ai mințit că solicitările lui T.G. de remitere a banilor a fost de natură să îți genereze teamă?”

Martorul „de casă”

B.Ș. era o persoană cunoscută în interiorul SJA Arad. Un ofițer al instituției a declarat în dosar că denunțătorul B.Ș. „era o persoană care cunoștea și alte cadre SJA Arad, participând în calitate de martor denunțător la alte activități specifice. Denunțătorul din această cauză este o persoană de sprijin a SJA Arad, în sensul că acesta era solicitat de noi să participe în calitate de martor asistent, de regulă, la diferite proceduri judiciare, în care legea ne impune obligativitatea prezenței unui martor asistent. Nu aș putea spune, numeric, câte asemenea situații au fost, dar cu certitudine nu au fost 2-3, ci mai multe”. De menționat ar fi faptul că, așa cum se arată și în ordonanța de clasare în acest dosar, B.Ș. a fost denunțătorul în dosarul directoarei de grădiniță, Rodica Țoldan, trimisă în judecată pentru luare și dare de mită în formă continuată și achitată ulterior.

A doua clasare

Pentru infracțiunea de fals în declarații în formă continuată, pe numele polițistului s-a dispus renunțarea la urmărirea penală – soluție confirmată și de instanța de judecată – având în vedere că împrumutul de 5.900 de lei, luat de la Pălincaș Eduard, a fost restituit la începutul anului 2020.

„Omiterea menționării acestui împrumut a fost făcut cu intenție ținând seama de antecendentele penale ale persoanei de la care luase împrumutul, traficant de droguri, conștientizând consecințele pe care le-ar putea avea, în plan profesional, în ipoteza în care s-ar fi aflat public faptul respectiv”, se arată în ordonanța de clasare.

Criză

În luna noiembrie 2019, polițistul a suferit o criză de nervi în curtea IPJ Arad, după ce ar fi aflat că împotriva sa a fost luată măsura controlului judiciar în dosarul în care, recent, a primit clasare. Scena a fost filmată, iar vizavi de subiect, reprezentanții IPJ Arad au venit, la acel moment, cu următoarele precizări:

„Polițistul în cauză este încadrat la IPJ Arad din data de 24 octombrie, fiind mutat la cerere de la Serviciul Județean Anticorupție. În această dimineață, pe fondul unor afecțiuni cronice cardiace, a suferit un șoc emoțional manifestat printr-o criză de nervozitate. Imediat a fost preluat de medicul și de psihologul unității, fiind administrată medicație pentru afecțiunea cardiacă și s-a asigurat asistența psihologică în situații de criză. După ședința de asistență psihologică, agentul s-a echilibrat emoțional, a plecat la medicul de familie pentru măsuri medicale specifice”.

Citește și:

Fost ofițer DGA Arad, criză de nervi în curtea IPJ Arad, după ce a aflat că se află sub control judiciar