Confesiuni adolescentine, la temperaturi înalte

ARAD. Anul acesta, la Biblioteca Judeţeană, am avut o zi a tinerilor cu totul specială. Ştiam că vor răspunde invitaţiei noastre mulţi liceeni şi profesorii lor, dar numărul celor doritori să se implice în dezbaterea anunţată: „Aşa arată lumea mea!”, a întrecut orice aşteptare. Din cauza numeroșilor participanţi nu numai că s-au suplimentat scaunele, încât n-ai avut loc să arunci un ac, dar s-au deschis larg ambele uşi, cu intenţia clară ca tinerii „cazaţi”, pe hol, să audă măcar, discuţiile din Sala CONCORDIA .
Dezbaterea a durat până la ora 15.00, adevărat că nu am pornit la 13.00 fix. Ceea ce merită menţionat este participarea sinceră şi dorinţa tinerilor de a-şi exprima punctul de vedere privind cele spuse, citite, ascultate. Pentru că, ei, nu și-au definit lumea (interioară şi cea canonică, de fiecare zi: tumultoasă, bogată, frumoasă, avidă, opozantă şi problematică ) DOAR prin luări de poziție, ci și prin creaţiile lor muzicale şi literare. Iar acestea nu se pot truca. Intenția noastră, ca gazde, a fost, evident, aceea de a-i incita şi a-i stârni în a se descoperi, în a se deschide. Avantaj reciproc. Pentru ei și pentru noi.
Nici o întâmplare cu ei, cu tinerii, cu adolescenţii nu este banală, plictisitoare, la temperaturi joase sau călâie. Ascultându-le intervențiile, confesiunile directe sau mascate protector între cuvintele unui text, frenezia şi aplauzele, îmi întăresc tot mai mult convingerea că noi, adulţii, îi văduvim conştient sau inconştient de astfel de experienţe sincere, neprotocolare, de înţelegere şi empatie. Acasă, la şcoală, şi oriunde. Şi că oricât ne-am scuza, pentru unele rele comise de ei suntem, direct sau indirect, responsabili. Până la urmă, atmosfera de acasă, sistemul de învăţământ neproductiv şi tracasant din şcoală, total neinteresant ca şi conţinut şi ca şi expresie, exemplul prost de menageriere a timpului, exemplul prost de gestionare a activităților şcolare, a oraşului şi a ţării, de răsturnare a valorilor, absenţa modelelor şi a exemplelor pozitive, nouă, adulţilor ni se datorează.
În locul fumului, a drogurilor, a plictisului, a nepăsării la care societatea îi „condamnă”, ar trebui să punem ceva, ceva veritabil şi trainic. Asta rapid şi cu toată seriozitatea, dacă nu dorim să ni-i îndepărtăm iremediabil. Şi ar mai fi ceva. Să încercăm să ne facem timp şi pentru ei.
Le mulţumim celor implicaţi: Liceul „Iuliu Maniu”, Grupul Şcolar de Industrie Alimentară, Liceul Tehnologic de Electrotehnică şi Automatizări „Caius Iacob”,Colegiu Naţional „Elena Ghiba Birta”, Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, Colegiul „Vasile Goldiş”; profesorilor: Marcel Cameniţă, Slaviţa Pârvu, Livia Nadiș, Laura Orban, Ana-Maria Botezatu, Adriana Bulc, Doina Lorant, Adina Sima, Anca Demeter, Nicolae Danciu. Mulțumesc doamnei Liana Marian – de la „Direcția pentru Sport și tineret” .
Dar cel mai mult le mulţumesc copiilor invitaţi cărora li se datorează calitatea debaterii: Florian Roberto Arsenova, Vladimir Cristea, Roberta Paven, Andreea Dumitru şi Lavinia Bogdan şi alţii, al căror nume nu-l ştiu, dar la fel de importanţi, întreţinători ai dinamismului întâlnirii.