In conversaţiile noastre cu trecutul, nu putem să trecem cu vederea unul dintre obiectivele emblemă : Cetatea Aradului, una dintre cele cinci fortificaţii de tip vauban din Romania

Fortificaţia de la Arad este singura cetate din Transilvania construită in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ilustrând o faza târzie a sistemelor de fortificaţii stelate din Europa. Cu ea se incheie una dintre cele mai importante etape din istoria fortificaţiilor transilvanene. Spre deosebire de alte fortificaţii, care au fost distruse parţial sau total , Cetatea de la Arad a avut sansa conservării integrale, fără intervenţii nefaste de-a lungul timpului.

Lucrările de construire a cetăţii din Arad au inceput in anul 1763, din ordinul imparatesei Maria Tereza, desi Imperiul Habsburgic se zbătea la vremea respectivă intr-o criza economică de proporţii. Construirea edificiului a durat 20 de ani (1763-1783), lucrările desfasurându-se sub supravegherea arhitectului militar, comandantul Ferdinand Philipp Harsch.

– Stiaţi că pentru acest proiect, a fost rotunjita bucla Muresului si au fost demolate 168 de case care se aflau pe amplasamentul viitoarei cetaţi?

– Stiaţi că punctul forte dinspre interior al cetăţii îl constituie sistemul cu 334 cazemate aranjate în cortine, care la nevoie puteau adăposti până la 4030 de soldaţi ?

– Stiaţi că o legenda spune că Cetatea a fost construita cu cărămidă adusă din mână in mână, printr-un lanţ uman format din mai bine de 30.000 de persoane, o cărămidă făcând 24 de ore de la Jimbolia până la Arad?

– Stiaţi că din anul 1783, Cetatea Aradului a primit şi o alta funcţiune: cea de temniţă militară “găzduind” câţiva deţinuţi celebri ?

Astfel, in 1784 au fost detinuţi in cetatea din Arad Horia, Cloşca, Crişan.

Apoi, in timpul razboaielor dintre Franta revoluţionară si Imperiul Austriac (1790-1815), au fost adusi prizonierii francezi. Mulţi dintre ei au rămas in temniţa de la Arad până când imparatul francez Napoleon Bonaparte s-a aliat cu Casa von Habsburg.

In cazematele Cetatii Arad, alături de alţi revoluţionari, a fost deţinut in anul 1849 si Eftimie Murgu .

După atentatul de la Sarajevo, în 1914, s-a format o tabără în meterezele exterioare care a adăpostit prizonieri din Bosnia şi Herţegovina, printre care şi, probabil cel mai celebru prizonier al acestei închisori, Gavrilo Princip, asasinul arhiducelui Franz Ferdinand de Habsburg, a fost întemniţat în Cetatea Aradului.

– Stiaţi că in interiorul cetăţii se află una dintre ultimele biserici franciscane care au fost construite in sec XVIII-lea in Banat, funcţionând ca lăcaş de cult până in 1862, iar mai apoi ca spital militar, depozit şi şcoală de şoferi in epoca comunistă? In clădirea acestei biserici s-au turnat scene din filmul “Pe aici nu se trece” .

Istoria Aradului se leagă de acest obiectiv emblemă. De ce acest demers al meu de popularizare a acestui patrimoniu cultural construit ?

Trebuie să fim conştienţi că mai devreme sau mai târziu, această cetate va fi redată locuitorilor acestei urbe.Când se va pune in discuţie reabilitarea acesteia , in primul rând trebuie să aducem viaţa acolo. Viaţa este generată de poveştile cetaţii, dar mai mult de atât, functionarea şi crearea unei legaturi intre oraş si cetate se poate realiza prin instituţiile de cultura şi universitare, dar şi prin formatorii de opinie din Arad