Crăciunul pe rit vechi

Craciunul pentru crestinii ortodocsi de rit vechi este sarbatorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile fata de calendarul oficial. Biserica Ortodoxa Romana a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Calendarul iulian si gregorian

Inainte de Hristos existau doua sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect – de 365 zile, altul, al romanilor, care era de 355 zile. Insa, ramanea anual o diferenta de timp de zece zile intre aceste doua sisteme, si chiar intre fiecare dintre ele si calendarul solar.

Dupa aceasta constatare, s-a simtit nevoia de indreptare a lor si a punerii lor in acord cu calendarul ceresc. Astfel, imparatul roman Iuliu Cezar, in anul 46 i.Hr., adopta sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit “calendarul iulian”. Acest calendar a fost folosit de intreaga crestinatate, timp de 15 secole. Si tot de calendarul iulian s-au servit si Sfintii Parinti la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Pastilor.

Deoarece intre calculul calendarului iulian de 365 de zile si 6 ore si cel al calendarului solar de 365 zile, 5 ore, 43 minute si 46 secunde rezulta anual o diferenta de 11 minute si 14 secunde, s-a ajuns dupa 330 de ani la o diferenta de trei zile (cu cat a ramas in urma calendarul iulian).

Astfel ca, in vremea Sinodului I Ecumenic, echinoctiul de primavara se afla la 21 martie in loc de 24 martie, cat a fost in anul 46 i.Hr., cand imparatul Iuliu Cezar a indreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare in calcularea datei Pastilor, ziua de 21 martie, cand a fost atunci echinoctiul de primavara.

Specialistii astronomi au constatat ca, si dupa aceea, din 123 in 123 de ani echinoctiul de primavara retrogradeaza cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, invatatii vremii – in Rasarit ca si in Apus – au sesizat faptul si au propus conducatorilor Bisericii indreptarea calendarului, pentru ca tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a facut o reforma, suprimand zece zile din calendar, astfel incat data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit “gregorian” sau “stilul nou”.

În ajunul Crăciunului

Sâmbătă, 7 ianuarie, ortodocşii de rit vechi – ruşi, lipoveni, armeni şi sârbi – prăznuiesc Naşterea Domnului.

În timp ce astăzi cei mai nulţi arădeni sărbătoresc Boboteaza, ortodocşii de rit vechi se pregătesc pentru Crăciun. În casele gospodarilor ce păstrează ritul vechi este Ajunul Crăciunului. Pregătirile pentru Naşterea Domnului încep din timp, astfel încât, în prima zi de Crăciun (n.r. 7 ianuarie) toată lumea să se ospăteze şi să se bucure de sărbătoare. Creştinii ortodocşi de stil vechi respectă tradiţiile şi obiceiurile celor de stil nou, cu deosebirea că sărbătorile de iarnă sunt decalate cu 13 zile din cauza refuzului lor de a trece la Calendarul Gregorian.

În România trăiesc peste un milion de adepţi ai bisericii ortodoxe de stil vechi, îndeosebi ruşi lipoveni, armeni şi sârbi, care îşi ţin credinţa în circa 130 de biserici, schituri şi mănăstiri pe rit vechi.

În Arad există o comunitate de aproximativ 1.000 de credincioşi ortodocşi sârbi. Sărbătoarea Crăciunului Sârbesc este precedată de un post prelungit ce se încheie azi, cu „Ajunelul”, când în biserică se introduce o creangă de stejar ce va fi sfinţită de preot. După care, ajunelul (crenguţa de stejar – n.r.) e scos din biserică şi i se dă foc. În jurul crenguţei de stejar, copiii cântă melodii specifice Crăciunului.