„Telefonul copilului” (0257-983) a fost extrem de solicitat în cursul anului 2011, numărul sesizărilor înregistrate fiind dublu în comparaţie cu anul precedent (526/253). Majoritatea celor care sună sunt adulţi, dar telefonează şi copiii pentru a… cere o mână de ajutor.
Unul din cazurile interesante cu care s-au confruntat specialiştii de la „Telefonul copilului” are ca personaje principale şase copii cu vârste între 2 şi 13 ani. „Am primit o sesizare din partea unor vecini care atenţionau asupra neglijării nevoilor de bază ale copiilor şi asupra abuzului fizic, a bătăilor la care erau supuşi copiii atunci când părinţii lor consumau băuturi alcoolice. Ne-am deplasat la faţa locului şi am constatat că trăiau în nişte condiţii de nedescris! Am monitorizat cazul şase luni, timp în care am făcut demersuri pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale care să ne permită să luăm copiii din familie, chiar fără acordul părinţilor, pentru că viaţa lor era pusă în pericol. I-am luat cu măsură de protecţie la Centrul de primire minori, unde au stat o perioadă scurtă, după care au fost daţi în plasament la o casă de tip familial. Emoţionant la acest caz a fost faptul că, deşi acei copii erau bătuţi şi trăiau în nişte condiţii mizerabile, exista totuşi relaţia de ataşament între ei şi părinţi. Am întrebat-o pe fata de 13 ani cum se simte în noile condiţii de la centru şi mi-a spus: „E OK, dar mi-e dor de mama. Era mai bine cu ea»” – povesteşte Mihaela Codreanu, şef Serviciu în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Arad.
„Telefonul copilului” este şansa copiilor lipsiţi de îngrijire şi protecţie de a vorbi cu cineva despre problemele lor. Este o şansă şi pentru copiii care nu ştiu sau nu au curajul să vorbească, pentru că, în urma apelului telefonic al unei alte persoane, ei vor ajunge să beneficieze de sfatul sau de ajutorul unui specialist.
Majoritatea celor care sună la 0257-983 sunt adulţi, care sesizează abuzuri asupra copilului. Cele mai multe apeluri se primesc în cursul zilei, pe timpul nopţii telefonându-se foarte rar. Din cele 526 de sesizări înregistrate, în cursul anului 2011, la „telefonul copilului”, cele mai multe (86) au fost pentru neglijare, 38 pentru abuz fizic, 11- abuz emoţional, 9 – abuz sexual. În zece cazuri s-au semnalat situaţii de exploatare prin muncă a copiilor. Nu mai puţin de 42 de sesizări au privit relaţiile interpersonale din familie. „În general, oamenii ştiu foarte bine de ce sună la 983” – punctează Mihaela Codreanu, şef Serviciu abuz şi neglijare, violenţă domestică, intervenţie în regim de urgenţă, din cadrul DGASPC Arad.
Un copil… normal
Reprezentantul Direcţiei îşi aminteşte de un alt caz care a impresionat-o: „E vorba de un copil de zece ani a cărui mamă a murit. A rămas cu un tată imobilizat la pat, care avea amputată gamba dreaptă şi suferea de semipareză în urma unui anevrism cerebral. Copilul a început să o ia razna dar, în acelaşi timp, era şi «femeie în casă»: gătea, mergea la cumpărături, făcea curăţenie, îşi îngrijea tatăl. Am făcut cu el consiliere, în speranţa că-şi va îndrepta comportamentul. Dar ne-a contactat psihologul şcolii unde învăţa şi ne-a spus că a devenit agresiv, că are probleme comportamentale, că nu mai frecventează cursurile şcolare. L-am luat în Centrul de primire urgenţe, unde ne-a impresionat când s-a oferit singur să ajute educatoarele, ba să spele vase, ba să spele pe jos… Într-un mediu normal, copilul a ajuns să se poarte foarte… normal. Acum are 14 ani şi se află într-un centru de plasament” – povesteşte Mihaela Codreanu.
Stop abuzului! Opriţi violenţa asupra copilului!
Citiți principiile noastre de moderare aici!