Absenţa relativ îndelungată a publicului a permis ca spectacolul prezentat în dublă premieră – „One (Wo)Man Show”, cu și de Zoltan Lovas– să genereze un impact emoţional incredibil, iubitorii de teatru fiind deosebit de încântaţi să se afle pe aceeaşi scenă cu singurul actor arădean de anvergură, amprentat în devenirea sa de cele 100 de roluri interpretate în cei 25 de ani de carieră artistică.

One (Wo)Man Show-ul creat chiar de Zoli este compus din 4 capitole distincte, fiecare din ele unic în felul său: viaţa la facultate, anii studenţiei teatrale; morţile personajelor sale în teatru; nudurile asumate scenic; rolurile în travesti. Spectacolul se încheie cu un epilog ce potenţează filmic cheia spectacolului, spectatorii fiind martorii flashback-urilor foto-video ce se succedă cu viteza luminii, dovezi peste timp ale numeroaselor glorii, păstrate cu sfinţenie în cufărul inimii.

Tentaţia oricărei cronici spectacologice este, desigur, de-a revela cât mai mult din bucuria transmisă în relaţia actor-public, însă o dezvăluire prea explicită a sentimentelor de la premieră ar minimiza oarecum plăcerea sutelor şi miilor de arădeni ce urmează să vizioneze One (Wo)Man Show-ul conceput de Zoltan Lovas, actor ajuns la o maturitate artistică inegalabilă în Arad.

Un spectacol… autoadresat

De altfel, puţini actori din sfera teatrală se pot lăuda cu un portofoliu interpretativ atât de complex, diversificat şi calitativ, astfel că un demers scenic atât de special şi nişat are darul nu doar de-a (re)aduce cu nostalgie publicul pe urmele devenirii unui artist valoros, ci serveşte totodată drept sursă de inspiraţie pentru actorii mai tineri, care se află la începutul dezvoltării lor scenice. One (Wo)Man Show-ul conceput de Zoltan Lovas poate fi privit totodată şi ca un spectacol autoadresat, acea oportunitate în care filele de jurnal sunt răsfoite în totalitate, cu deplina asumare necesară.

Ce mistere poate găsi publicul în culisele scenei, în spatele cortinei, în anticamera unui rol creionat cu pasiune luni de zile? Ce însemnă pentru un actor-personaj să moară în fel şi chip pe scenă de-a lungul anilor, renăscând apoi cu fiecare rol nou? Câtă expunere presupune nuditatea fizică sau emoţională în teatru şi unde sunt limitele (im)posibilului? Cum te schimbă ca artist faptul că interpretezi personaje în travesti? Oare nu orice rol creionat pe o scenă este un travesti de fapt? Unde se odihnesc toate acele personaje din sufletul unui actor, odată ce acesta încetează (în mod natural sau forţat) să le mai scoată la lumina rampei? Mor ele cu adevărat sau pot fi readuse la viaţă cu succes chiar şi după ani şi ani de hibernare?

Un demers profund intim

Iată câteva întrebări pe care Zoli le adresează (in)direct fiecărui spectator în parte în acest demers-pilot al Teatrul Clasic „Ioan Slavici”.. Un demers teatral profund intimist, cu publicul pe scenă, care ne poartă timp de aproximativ o oră şi cincisprezece minute într-un roller coaster încărcat de adrenalină, suspans, autenticitate, sensibilitate, dragoste de teatru şi câte şi mai câte.

Zoltan Lovas îşi dovedeşte şi ne dovedeşte ce valoare nepreţuită continuă să aibă arta teatrală de calitate, mai ales că această montare cu tentă de remember este adusă la viaţă tocmai într-o perioadă unică în istorie, în care publicului i s-a făcut un dor teribil de mersul la teatru, de actori, de premiere, de ridicarea cortinei, de sunetul gongului şi nu numai.

Rolul artistului (teatral, muzical, vizual etc.) în cetate este realmente acela de a naşte o plusvaloare culturală, el fiind conştiinţa, oglinda societăţii din care face parte. Fără proiecte artistice noi şi răscolitoare în mii de feluri, am fi văduviţi ca oameni de interconectare spirituală, de explorarea resurselor de bunătate şi frumos din noi.

Arta ca rugăciune

Marele regizor rus Andrei Tarkovski declara cândva că

“Arta e rugăciunea mea. Un artist autentic, dacă e cu adevărat autentic, nu poate fi un om necredincios. Trebuie să simţi că depinzi în sensul cel mai bun de Creator. Dacă nu simţi, eşti pierdut, nu eşti nicăieri. Imaginile adevărate apar când meşteşugul tău se identifică cu rugăciunea către Cel de Sus. E ca un dar. Spiritualitatea creează adevăratele opere de artă şi îi naşte pe artişti. Dacă nu se simte nevoia de spiritualitate, societatea nu va avea nici artă. Arta e ceva util sau e doar artă pentru artă? Un lucru e cert: arta e rugăciune. Prin artă omul îşi exprimă speranţa. Dacă ceva nu se afirmă la nivel spiritual, nu are legătură cu arta. Civilizaţia fără spiritualitate, fără credinţă în nemurire, nu e nimic decât o adunătură de dobitoace.”

„One (Wo)Man Show”, cu și de Zoltan Lovas trebuie obligatoriu vizionat de toţi iubitorii de teatru din Arad (şi nu numai). Fiecare spectator va extrage cu siguranţă, din această întâlnire teatrală caldă, răscolitoare şi încărcată de nostalgie, propriile sale învăţăminte. Zoli ne primeşte cu braţele larg deschise în(spre) sufletul său, făcându-ne părtaşi, pentru o eternitate efemeră, poate mai mult ca niciodată, la forţa şi fragilitatea ce-l definesc, paradoxal de complementar, ca om şi actor.

Despre „copilul” Zoltan Lovas

Chapeau bas, dragă actorule iubit! Mircea Albulescu, părintele devenirii tale teatrale, este cu siguranţă teribil de mândru de faptul că ai ales, cu fiecare personaj creat în cei 25 de ani de teatru, să pui mereu şi mereu ceva mai bun în loc, şi asta fără să îl negi ca mentor. De undeva departe, dincolo de posibilitatea noastră actuală de înţelegere, sunt sigur că acesta te îmbrăţişează şi aplaudă, impresionat fiind că a dăruit Aradului un artist de vocaţie, iubit de mii şi mii de oameni, de un sfert de secol deja. În fond şi la urma urmei, dacă stai să te gândeşti bine, maestrul tău nu a fost niciodată mai aproape de sufletul tău ca acum, odată cu premiera de faţă, adevărat corolar profesional, piedică în calea inerentei uitări.

Echipa „One (Wo)Man Show”

În final, se impune a fi menţionat faptul că echipa artistică a ineditului proiect teatral proaspăt lansat de Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad este completată cu succes de talentata scenografă recent angajată, anume Irina Chirilă (aceasta semnează minimalistul decor), Lucian Moga (un clasic al light design-ului scenic creativ) și Laurian Popa (ce a realizat un afiş de zile mari pentru proiect, dar şi valoroase fotografii din timpul premierei). Spectacolul este realizat totodată şi cu sprijinul Mix Studio.

Emanuel Cotuna

jurnalardean@informmedia.ro