ARAD. Debutul literar al lui Alexandru Ioan Chiș este o surpriză, având în vedere vârsta la care se produce, poetul având deja 67 de ani. Poate că pierderea unei ființe apropiate a declanșat vocația lirică, sau cine știe de nu cumva, datorită timpului de sensibilitate nativă ar fi făcut oricum să se manifeste această vocație. Din titlu reiese ideea străveche cum că cei dispăruți au cărare ,,spre Zei”.
Tema singurătății are o pondere deosebită în acest volum de debut, dar nu este omisă legătura de suflet, comuniunea cu cei apropiați și cu semenii. În același timp nu lipsește din versurile acestui poet reflexia, meditația asupra sensului vieții omenești. Înseși motto-urile pentru care optează, din Benjamin Disraeli, Emil Cioran sau Victor Hugo sunt mărturie a înclinației spre cugetare, iar în ce privește ilustrarea singurătății, cel din Cioran este edificator: ,,Singurătatea este o operă de convertire la tine însuți “
Poetul evoluează între stilul tradiționalist, practicat cel mai adesea cu deplină fluență, expresivitate și emoție, și unele moduri de exprimare de dată recentă.
Pierderea suferită, dar și vârsta rațiunii, experiența vieții, îi dictează versuri citabile despre singurătate: „Singurătatea ca o bură-mi pare/ În calea vânătorului de munte…/ Aș vrea să zbor, dar nu cunosc o zare/ Nici stea polară nu mai am în frunte/ Tu te-ai pierdut în negurile mute,/ În hăul unui somn ce te-a-mpietrit…/ Ce strigăt de cocor neauzit !” (Singurătate)
Fie că se referă la sentimentele general-umane sau la copilărie ori exprimă religiozitatea specifică, după cum scria Mircea Eliade, Alexandru Ioan Chiș are darul de a capta atenția cititorului, de a-i produce reale emoții estetice.
Suferința atinge adesea cote sfâșietoare, în care se regăsește fiecare dintre noi ființele pieritoare: „Te caut în pulbere de stele/ Și-l rog pe bunul Dumnezeu/ Să mi te-aducă dintre ele/ Ori să mă așeze-n locul tău”(Te caut).
Piesele scurte au câteodată un impact pătrunzător: ,,Un gând de azi pe mâine,/greu de spus/e ceea ce rămâne/ din Răsărit în Apus”, dar și stilul aluziv practicat cu economie de limbaj: „Viața e un joc/ la vedere / tu, joacă așadar, și fii nebunul/ ajuns la putere” (Stări).
Având în vedere cele de mai sus, trebuie să salutăm în Alexandru Ioan Chiș o nouă sensibilitate poetică arădeană, un poet talentat de la care așteptăm cu interes noi apariții editoriale.
Petru M. Haș
Citat: „Scânteie divină/Adună, alină/Lutul ce doare/Sămânță și floare” ( Alexandru Ioan Chiș)
Citiți principiile noastre de moderare aici!