SÂNTANA. Se apropie finalul primului an din viaţa de elev pentru bobocii din clasa I B de la Liceul Tehnologic Sântana. Ajutaţi de învăţătoarea lor, ei au descoperit marile taine ale cifrelor şi literelor şi ştiu acum să citească şi să socotească. Dar au descoperit şi alte lucruri interesante: prietenia, colegialitatea, repectul, munca. Şi chiar îndrăznesc să privească spre viitor până departe. De aceea, când i-am întrebat ce vor să fie, toţi ne-au răspuns cu hotărâre. Iată ce cred ei acum:
Bătrân Denis-Ștefan vrea să se facă informatician, Borteș Ioana-Nicoleta îşi doreşte să fie doctoriță, Borteș Georgiana-Iulia vrea şi ea doctoriță, Buk Gheorghe-Claudiu se vede jandarm, Căilean Estera-Florentina o să fie profesoară, Călin Filip ar vrea să ajungă pastor, Călușeri Tabita-Maria se face învățătoare, Cioancă Samuel şi-a ales meseria de tâmplar, Dehelean Bogdan-George crede că ar fi bine fotbalist, Ferician Demis-Raul doreste să fie la catedră – profesor, Gencz Alexandru e curajos şi va fi pompier, Mariș Daria-Maria ar vrea educatoare, Marc Dorel-Daniel se vede șofer, Mișcoi Alexandra-Valentina doreşte să fie doctoriță, Morar Patrick-Cristian va fi medic veterinar, Orlețichi Fenisa Ioana şi-a ales să fie croitoreasă, Pașca Narcis-Gabriel visează că va fi arheolog, Pop Emilia-Ionela se face doctoriță, Trifa Dan-Robert vrea polițist, iar Vârciu Flavius-Daniel crede că e bine tractorist.
Arta ce dăltuieşte viitorul
20 de copii învaţă în clasa I B, la Liceul Tehnologic Sântana, cu învăţătoarea Lucia Pelinari.
SÂNTANA. Deşi lucrează de 19 ani, Lucia Pelinari se dăruieşte cu aceiaşi pasiune, an de an şi generaţie de generaţie, pentru pregătirea elevilor ei. Am întrebat-o ce înseamnă pentru ea meseria de dascăl şi mi-a răspuns cu bucurie: „Este o profesie de suflet pe care o iubesc din toată inima, o artă ce dăltuiește viitorul prin truda prezentului, o călătorie în lumea dorințelor plină de aventurile palpitante ale copilăriilor atâtor generații.
Este un paradox. Deși nu mi-am propus niciodată să mă îmbogățesc din punct de vedere material, totuși organizez permanente expediții pentru a căuta comori, pe care le găsesc în sufletul și mintea copilului, cu scopul de a descoperi «cheia învățatului» pentru fiecare în parte, dar și pentru întregul colectiv.
Sunt învățătoare și am curajul să mă lupt zilnic cu presiunea semenilor mei, cu prejudecățile, cu ignoranța, cu apatia. Din fericire am aliați de nădejde: inteligența și curiozitatea elevilor, creativitatea și profesionalismul, credința și iubirea și nu, în ultimul rând, sprijinul părinților.
Cui aș putea mulțumi pentru faptul că astăzi, eu simt că nu există pe lume un om care muncește mai fericit ca mine, dacă nu, părinților? Mi-ați făcut o deosebită onoare prin a-mi încredința marea dumneavoastră contribuție la eternitate: copiii.
Așadar traiesc un prezent provocator, aventuros și amuzant alături de elevii clasei I B, Liceul Tehnologic Sântana”.
Autoportret
Noi suntem clasa I B
Și bine de ne privești,
Prin băncile draguțe
Vezi elevii-albinuțe.
Noi, cu toți am hotărât ,
Să culegem împreună
Numai mierea cea mai bună!
Cine scrie mai frumos
Sau răspunde cu folos,
Cine știe să se poarte
Sau citește tot din carte,
De lucrează și în plus
Sigur va fi cel mai sus!
Miere multă va avea
Chiar aici, în palma sa.
Ne-am propus să fim cuminți,
Mai atenți, mai pregătiți.
Indrumați cu multă răbdare
De doamna învățătoare.
Porti deschise pentru bobocii din Nadab
Bobocii liceului de arte Sabin Dragoi
Citiți principiile noastre de moderare aici!