Vi l-am prezentat pe Dan Dăscălu în primăvara anului 2021, după ce tocmai câştigase o bursă pe doi ani la unul din cele mai prestigioase colegii private din Marea Britanie: Chigwell School, în Londra. La vremea aceea era elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Preparandia – Dimitrie Țichindeal”.

Acum, Dan Dascălu e absolvent al Chigwell School şi… proaspăt admis la Universitatea de Ştiinţe Politice din Paris, acolo unde au studiat preşedinţi ai Franţei, alţi conducători de state sau lideri din Parlamentul European.

L-am întâlnit pe Dan Dascălu deunăzi, la o cafea; dar nu a fost deloc o întâlnire lejeră. Am întâlnit un tânăr matur, temeinic pregătit, responsabil, conectat la realitatea politică, economică şi socială din diverse colţuri ale lumii, preocupat deopotrivă de trecutul şi de viitorul omenirii, pasionat de politică (despre care ar putea, probabil, să vorbească ore în şir), ambiţios şi extrem de determinat să-şi urmeze traseul profesional. Şi, dincolo de toate acestea, am întâlnit un tânăr relaxat, deschis, pozitiv, vesel şi – aşa cum îl obligă vârsta – optimist.

În urmă cu doi ani, spuneai că „Sciences Politiques Paris” este una din cele două opţiuni pe care le ai în vedere pe termen lung în devenirea ta profesională. Cum te-ai oprit la universitatea franceză, şi nu la cea din Marea Britanie?

DAN DASCĂLU. Încă de acum doi ani, când începeam să analizez informațiile despre cele mai bune universități din lume pentru științe politice, Sciences Po Paris m-a impresionat, atât prin prestigiul său academic, cât și prin deschiderea sa internațională și calitatea predării multidisciplinare. Fiind pasionat de știintele politice și de geopolitică și luând în considerare perspectiva unei cariere în diplomație, programul Euro-American la Sciences Po mi s-a părut cursul cel mai potrivit pentru mine, spre deosebire de cursurile mai generale de științe politice din Marea Britanie.

Alegerea între Sciences Politiques Paris și London School of Economics, cotate pe locul trei respectiv locul patru în lume pentru științe politice, a fost determinată şi de pasiunea şi proiectele mele scrise despre lumea francofonă la orele de Politică şi de Franceză avute în ultimii doi ani la Chigwell School.

De asemenea, vreau să precizez că în alegerea mea a contat și faptul că printre absolvenții renumiți ai facultății Sciences Po se numără toți președinții Franței din 1981 până în prezent, conducători de stat din Canada, Finlanda, Monaco, Luxembourg, Georgia, Sri Lanka, precum și lideri de organizații internaționale precum ONU, Parlamentul European, Banca Centrală Europeană și Organizația Internațională a Comerțului.

Un alt aspect care a făcut ca această opțiune să fie cea mai atractivă este studiul obligatoriu în străinătate în al treilea an, la una din facultățile de top partenere ale SciencesPo Paris din Statele Unite ale Americii, cum ar fi Princeton University, University of Pennsylvania, Columbia University in the City of New York și multe altele, ori În Canada, la McGill University, Université du Québec à Montréal sau în Marea Britanie, dintre care menționez London School of Economics și University College London.

De unde vine pasiunea ta pentru ştiinţele politice? (primul contact cu domeniul, experienţele care au contat)

DAN DASCĂLU. Pasiunea pentru ştiinţele politice am avut-o de copil, îmi plăcea să citesc despre situația geopolitică din lume, realizam și postam online diverse materiale video interactive despre subiecte politice de actualitate, de exemplu despre cum Rusia a reușit să anexeze în mod ilegal Crimeea, sau de ce votul Brexit-ului a avut atâta popularitate în rândul britanicilor, aspect care m-a marcat, eu locuind cu familia în Londra în acea perioadă.

Sora mea mai mare, acum absolventă a London School of Economics, îmi arăta des notițele ei de la cursurile de politică și relații internaționale și îmi explica anumite noțiuni, lucru care m-a ajutat să-mi dezvolt pasiunea.

Un alt factor a fost expunerea la sistemul de învațământ din Marea Britanie, mult mai liberal, unde se organizau la orele de clasă simulări de referendumuri sau alegeri și unde lecțiile se desfășurau predomintant în baza discuțiilor și dezbaterilor, în care eram încurajați să ne exprimăm liber, fără tabuuri.

Am avut șansa să studiez în ultimii doi ani la Chigwell School, una dintre cele mai bune școli private din UK, grație bursei pe care am câștigat-o la selecția din anul 2021 și aici mi-am dat seama că vreau să studiez mai departe Știinte Politice.

Un rol hotărâtor l-au avut materia Guvernanță & Politică, Clubul de Politică și Relații Internaționale pe care l-am fondat în anul 2021 la Chigwell School unde organizam mini-conferințe, precum și participarea la competițiile de dezbatere pe teme politice organizate de Facultățile Oxford si Cambridge în anii 2022 și 2023.

Multă lume nu simte, în prezent, decât dezgust pentru politică. Nu e riscant pentru un tânăr să intre în acest domeniu? Sau crezi că e vreo şansă să se schimbe percepţia generală?

DAN DASCĂLU. Este foarte adevărat că politica, cu atât mai mult în România, este foarte neatractivă pentru tinerii din ziua de azi. Ar trebui să fie un mare semnal de alarmă pentru clasa politică românească faptul că absenteismul este enorm, mai ales în rândul tinerilor, știut fiind faptul că aproape 70% din numărul total de votanți nu s-au prezentat la urne în anul 2020. Un alt semnal de alarmă ar fi trendul crescător și periculos spre extrema dreaptă în multe țări ale Europei de Est si Centrale.

Cred că percepția generală poate fi schimbată, dar numai prin acțiuni concrete la nivel central în vederea eficientizării democrației românești, transformând-o în una mai reprezentativă, care să încurajeze implicarea civică și politică a unei populații care este în momentul de față dezamăgită și de multe ori dezinteresată. De asemenea, consider că o importanță majoră o are și sistemul de învățământ.

Tinerii, în primul rând, au responsabilitatea de a învigora sistemul politic și, de aceea, este cu atât mai încurajator faptul că există inițiative românești destul de populare în rândul tinerilor precum „Politică la minut” sau „GenȘtiri” care țin la curent, în mod neutru, zeci de mii de utilizatori, mulți din Diaspora, despre politica de acasă și nu numai. Această implicare civică precum și dezbaterile inițiate de fiecare postare sunt exemple ale democrației colaborative de care România are mare nevoie.

Deși mă orientez spre diplomație în cadrul ONU sau agențiilor UE, mi-ar plăcea să știu, la fel ca restul Diasporei, că există și acasă o alternativă socială, economică și politică viabilă pe termen lung.

Ce calităţi crezi că ar trebui să aibă un politician de succes?

DAN DASCĂLU. Este foarte important de subliniat diferența dintre un politician bun și unul de succes. Prin definiție, un politician de succes este cel care ajunge la putere și urmărește interesele grupului său politic și ale bazei sale electorale. Un politician bun este unul integru care caută să construiască mai multe „punți” într-o societate divizată și care are o viziune progresistă și viabilă pentru țară în interesul cât mai multor oameni, conform teoriei utilitariste a filozofului englez Bentham. Acest politician bun ar trebui să aibă o bună cunoaștere a ideologiei partidului pe care îl reprezintă într-o democrație colaborativă și să fie un bun negociator, capabil să adopte noi inițiative cu aprecierea justă a punerii lor în practică.

Cred că aceste calități sunt esențiale pentru că există o mare problemă atunci când partidele mari dintr-un stat sunt unite mai presus de interesele comune și „dispar” principiile care disting un partid de altul, precum Conservatorii si Laburiștii în Marea Britanie sau Republicanii și Democrații în SUA.

Un exemplu pozitiv, în opinia mea, ar fi cel al Maiei Sandu care a reușit să aducă împreună diverse părți ale societății moldovenești, cu scopul transcendent de a continua parcursul european al Republicii Moldova, cu susținerea multipartinică din România pentru aderarea acesteia la Uniunea Europeană.

Cum apreciezi politica din România? Dar din afara ei?

DAN DASCĂLU. Din păcate, în ultimii ani politica din România a avut derapaje semnificative, acest fapt fiind reflectat și în clasamentul anual „Indexul Democraţiei” al ziarului The Economist, unde țara noastră este cotată cu scorul cel mai slab din Uniunea Europeană.

Consider că apatia politică din România și tendința spre extremism (trend general și în Europa) este și rezultatul unei populații dezamăgite și împinsă la limită de măsurile ineficiente din timpul pandemiei, măsurile de austeritate și impactul economic al războiului din Ucraina.

Aici vorbim însă și de cultura politică, încă subdezvoltată la noi. În sistemul de învățământ românesc preuniversitar, în afara orelor de cultură civică (și acestea adesea ignorate) nu se studiază importanța implicării civice și a votului.

Cred că politicianul poate deveni o bună reflexie a votantului și viceversa. De obicei, statele cu drepturi și libertăți civice extinse, ai căror cetățeni bine informați își pot trage la răspundere politicienii, atât prin alegeri, cât și prin modalitățile juridice formale, sunt cele unde acest scor al democrației este unul ridicat, un bun exemplu fiind Finlanda sau Norvegia.

Speranța politicii românești, la fel ca în alte state post-comuniste, constă în continuarea reformelor democratice pentru ca, prin creșterea implicării lor, cetățenii să aibă o voce mai puternică atât la nivel național, cât și la nivel european.

 

Elev de la „Peda”, bursier la Chigwell School, în Londra