Am mai scris despre Povestile lui Baci Ghiuri si Satul meu dar acum slujbasul vamal, fara pasaport la control ori scaun de spaga[cuvinte cheie] si-a schimbat uniforma si, intr-un spatiu neconventioal de atipic devenit un Pantheon al Artelor-Vama Arad ne-a invitat sa ii degustam poeme indulcite cu placinte cu farina cat cuprinde.
Asistenta selecta , de la vamesi la graitori si rapsozi, pictori, artisti fotografi, oameni ai artelor si culturii, scriitori si dascali au cunoscut revelatia unei seri pe care, dintr-odata au impestritat-o cu cei doi baci-Ghiuri si Toghiere, bitusiti sub caciula hatrelor cuvinte.
Nici chipul semnat Marca Mihai Takacs nu l-a speriat pe autor, Ioan Alexandru Ardelean sa isi expuna pe taraba cuvintelor, sensuri, virtuti, teme ori simboluri care , pe orice muritor l-ar pune pe ganduri-ancestralul, existentialul, ingerul, lacrima, albul/ negrul, viata , calatoria la care se adauga, belsug de metafore, personificari si comparatii, epitete ori invocatii, o prozodie care amprenteaza noul volum aparut la Editura Trinom, si prezentat in prezenta editorului-doamna Neamtu.
Am regasit Maruntul arghezian-satul, casa, prunul, caisul, bunica dorul, pasarile, fluturii-cacu=i , in volum-cuvintele sunt pasari calatoare in cercul de piatra al muntilor iar femeile albe sau negre din sufletul cu pasari se pogoara in sufletul insetat de frumosul natural[pag.28, 47]
In calatoria Sa , autorul se resemneaza, in viata nu exista ..numere ci nume, judecati cat si sperante, poetul e taranul din Cerbul carpatin[pag,25] iar copacul din suflet nu ii este decat Profesiunea de Credinta la care a vibrat cu cei prezenti, asa, sa ii dea Vama, sufletului.
Despre toate ce s-au fost bine intamplat, au rostit se recitat cuvinte-Horia Truta, Iuliana Pintea, Ioan Vasile Marcu, Ion Ardelean, Gheorghe Cretu, Natalia Micalona, Adina si Matei Danut , Antonia Macean[sub umbra cantatoare a frunzei de primar-domnul Ioan Mercea].
In concluzie, intrebarea DE CE EU ascunsa sub Coperta Inteleptului dac, faurita de Bogdan-Florin[fiul autorului] este leit-motiv refrenul unei carti filozofic-meditative , in care, autorul, nostalgic , dar nu prea tarziu, se si teme si se si intreaba-oare e bine ca-n lume sa fiu si eu?..pe aleea porcului..acum, cand sufletu-mi l-am dezgolit.
Va indemn sa reflectati, cum pe pamant , daca avem de toate, cand frunzele freamata usor[pag.11] …de unde atata iubire?[pag.60]
-De ce?
Mai multe fotografii pot fi gasite pe adresa https://www.facebook.com/rely.tarniceri/media_set?set=a.10203075344898943.1073741915.1065502060&type=1
Citiți principiile noastre de moderare aici!