N-aş fi vrut să ies până nu împlineam vârsta legală de 55 de ani, dar unitatea unde lucram s-a desfiinţat şi mă păştea perspectiva unor mutări pe funcţii inferioare, în garnizoane depărtate, aşa că am optat pentru pensionare în condiţiile Ordonanţei 7/1998. La gradul şi funcţia mea, am primit o pensie satisfăcătoare, care în decembrie 2010 ajunsese aproape de 1400 lei. Imediat după pensionare am căutat să-mi găsesc un loc de muncă în viaţa civilă, însă m-am lovit de unele impedimente pe care nu le bănuiam. Specialitatea mea militară, ca şi multe altele, nu avea un corespondent real în economie. (…) Unii mi-au spus că aş putea să-mi deschid o mică afacere pe baza banilor primiţi ca plăţi compensatorii la pensionare, dar acei bani i-am folosit în cea mai mare parte pentru a-mi repara locuinţa şi pentru şcoala copilului. Aşa că am acceptat unele munci sub demnitatea mea, am făcut economie şi, împreună cu soţia mea, salariat bugetar, ne-am limitat la un trai decent. Dincolo de asta, am simţit în permanenţă ostilitatea şi privirile piezişe, uneori chiar vorbele insidioase ale persoanelor civile din jurul meu, fără să ştiu de ce mă fac vinovat.
Iată însă că a venit şi toamna anului 2010, când s-a zvonit că ni se vor recalcula pensiile. M-am interesat la CMJ, am făcut cerere la arhive şi la casa de pensii şi am aşteptat cu încredere. În luna ianuarie mi-a venit o pensie diminuată cu circa 300 de lei, împreună cu o decizie provizorie. Acum nu ştiu ce să fac, s-o contest sau să aştept recalcularea finală, care sper să nu difere prea mult de pensia din decembrie 2010.
Mă doare însă foarte mult părerea pe care o au civilii, fie ei oameni de rând sau autorităţi, faţă de noi, militarii. Ne fac trântori, paraziţi, lacomi, nesimţiţi, criminali ai revoluţiei şi în multe alte feluri. Niciunul nu se gândeşte la specificul muncii noastre, la misiunile pe care le are armata, la restricţiile numeroase pe care le au militarii şi la privaţiunile pe care le acceptă. Văd doar avantajele, reale sau virtuale, pe care orice stat din lume le acordă armatei sale. De ce trebuie ca un militar să moară pentru a fi apreciat?
IOAN MILITARU, PENSIONAR MApN
ARAD
Citiți principiile noastre de moderare aici!