I-am întrebat pe cei doi designeri cum e Aradul pe exterior? Dar pe interior? Şi până unde ar merge să-l schimbe, dacă s-ar aventura, aşa cum o fac, de obicei, în munca lor.
Am decis să continuăm provocarea. Cu cei care au spus ceva şi ar putea spune mult mai multe pentru Arad. Cu oameni care provoacă şi te provoacă şi care ar putea schimba traiectoria oraşului. Care nu au treabă cu politica şi care nu vor emite judecăţi de valoare „malformate” doar pentru că au contract cu statul. Şi aşa am ajuns la designerii Ildiko Biro şi Teo Cociuba, care în lumea lor au provocat de multe ori Aradul, interior şi exterior. Şi, cam aşa i-am „atâţat”:
Dacă ar fi să locuiesc undeva, aş locui în baia voastră biciclistă. Am ştiut asta imediat ce am văzut-o, aşa cum am ştiut, după ce am văzut Teba, că ar trebui să puneţi mâna pe aproape fiecare clădire din Arad şi să-i faceţi un facelift. Aradul nu-i prea frumos – nici pe interior, nici pe exterior – dar, cu o mână de ajutor, ar putea deveni fermecător! Sunt seri în care mă uit, din maşină, la clădiri şi le reabilitez rapid în minte: tot centrul, toate blocurile, toate pieţele, toate curţile interioare. Intru şi înăuntru şi schimb totul: reconturez arcade, recondiţionez geamuri vechi, salvez grinzi, arunc mobilă. Cât de urât, de sec, de lipsit de imaginaţie şi de bun simţ e Aradul pe interior, Ildi, Teo? Pentru noi, arădenii simpli, răspunsul la o astfel de întrebare e inaccesibil, deşi am convingerea – pentru că am văzut puţine imobile gândite super – că e mult mai urât decât pe exterior. Sunt momente în care mă bucur că nu sunt designer, să sufăr din cauza unei astfel de realităţi. Cum e Aradul vostru pe interior? Dar pe exterior? Ce le lipseşte acestor imagini ca să fie frumoase? Până unde s-a mers cu greşelile? Cu indiferenţa? Până unde aţi merge voi, ca să schimbaţi ceva? Cât de greu e să redesenezi Aradul astfel încât să-l salvezi de intervenţiile… neinspirate la care a fost supus zeci de ani la rând, fără oprire, fără jenă, fără discernământ? Ildi, Teo, cât de dureros e să fii designer în Arad?
(Ildi) E o provocare continuă să faci design interior oriunde în lume. Dar fiind aici, uneori mă întreb: oare alegem deliberat să trecem cu vederea prostul gust, kitsch-ul, viloace hidoase, stâlpoci din gips, rotocoale de cabluri suspendate, zone verzi fără copaci, interioare în stil din placaj, mileuri, răpirea din serai, vânătorul și cerbul, îndoielnice trepte din gresie care imită te miri ce,interioare care aduna pitici, buturugi, bolovani si culori, multi culori, grădini ascunse lăsate în totală paragină, uși din PVC care înlocuiesc frumoasele uşi din lemn – că, na, omul stă într-o clădire veche restaurată și trebuie să-și lase amprenta, pentru că (nu-i aşa?) el știe mai bine.
(Teo) Vorbim de lipsa educației estetice. Clar. Aradul e o piramidă de erori.
(Ildi) Sunt multe, foarte multe clădiri mutilate atât interior, cât și exterior. Şi totuşi, deşi Aradul e un oraş mic, are avantajele lui. Am avut plăcerea să lucrăm, de exemplu, cu investitori privați la restaurarea și reconversia unor clădiri, investitori care au apreciat și au respectat povestea clădirii în care au investit. Am avut ocazia să colaborăm cu meșteri locali, extrem de pricepuți în restaurare de mobilier, zidărie, sculptori, tâmplari. Cu oameni cu adevărat profesioniști. Există deci şi exemple pozitive. Ca și comunitate, însă, plătim un preț enorm pentru poziția noastră politicoasă. Frumusețea în mediul urban trebuie să fie obiectivă. A vorbi despre relativitate estetică e un pericol pentru calitatea vieții noastre, spunea Alain de Botton. Şi, nu-i aşa?, efortul colectiv al predecesorilor noștri, acela de a crea un oraș frumos, a fost cedat celor cărora le pasă extrem de puțin sau deloc. În trecut, cei care au planificat acest oraș au avut un model de bază foarte bun și l-au implementat cu succes, au colaborat atât pe plan politic, cât și cu investitorii privați. Chiar dacă s-a copiat, s-a copiat cu cap. Dar să aduci în față orientalism îndoielnic, minimalism comunist, demonstrează doar lipsă de respect de sine şi lipsa coerenței. Avem şi scuze. False. Suntem obișnuiți să gândim că toate problemele noastre sunt economice. Dar oare suntem prea săraci să locuim frumos? Suntem prea săraci să ne educăm, să ne informăm, să luăm atitudine? Nu! Suntem mai rău decât atât și mai rușinos. Suntem prea confuzi în gândire.
(Teo) Istoria arhitecturală remarcabilă pe care o avem e contrabalansată de „rahatul” actual. Iar acest lucru nu are scuze.
(Ildi) În Arad, din păcate, în mare parte, există un refuz de a selecta calitatea, simplitatea, respectul regulilor estetice şi, ca urmare, rezultatul e o expunere a urâțeniei.
(Teo) Problema e clară, ea e asumarea mocirlei, nepăsarea, bani mulţi făcuţi rapid, fără bază şi aruncaţi apoi aiurea, egoismul. Toate acestea la un loc au făcut să simt că Aradul nu e al meu.
(Ildi) Nu vreau să arătăm cu degetul doar spre Arad. Prostul gust îl întâlneşti oriunde în lume, dar trăim într-un timp când putem schimba. În plus, Aradul are multe avantaje, printre care pot aminti Mureşul. Malul râului ar putea fi scos în valoare. Apoi, avem o moștenire arhitecturală foarte valoroasă, care poate fi restaurată. Avem foste cinematografe, fabrici dezafectate, grădini de vară. Ar fi frumos să le transmitem mai departe cu un plus de valoare. Nu-i un efort nemaivăzut. În spatele zidurilor se ascund oameni frumoși, grădini interesant elaborate, interioare calde și simple, elegante și sofisticate. Mi-aș dori să fie cât mai mulți care să conştientizeze asta, mi-aș dori să vedem această eleganță și pe străzi, în spațiile publice. Mi-aș dori ca oamenii frumoși să iasă în sfârşit în față.
(Ildi) Să fii, însă, designer în Arad, Adriana, înseamnă să vrei să pleci, dar să rămâi, pentru că poți face multe. Noi am avut experiența unui pionierat, datorat provocării lansate de clienții noștri. Am avut ocazia să educăm, să ne depășim limite, să experimentăm.
(Teo) În plus, atât timp cât stau aici, îmi doresc să contribui pozitiv. Cum? Încerc, cu bagajul estetic nativ și educat, să vin cu viziunea proprie asupra lucrurilor. Sunt, desigur, conştient că sunt o piesă într-un angrenaj, care nu e obligatoriu să funcționeze corect. Dar ceea ce e supărător, dincolo de intervenţiile nereuşite pe care le-a suportat Aradul, este lipsa de implicare a oamenilor cu adevărat profesioniști, a celor competenți. Şi neglijenţa celor care decid. Mă uit rapid şi văd un hotel de doi lei cu perspectivă superbă, un pod cu linii lipsite de coerenţă, un parc cu mai multe alei decât copaci. Frumosul este obiectiv. E nevoie de imaginaţie, curaj si coerenţă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!