Se apropie 1 Decembrie, Ziua Naţională a României şi cred că trebuie să clarific ce înseamnă pentru mine „mândria de a fi român”. Pot spune că unii români îşi „iubesc” ţara şi sunt mândri de originea lor doar pe data de 1 Decembrie, iar în rest sunt nepăsători şi îşi ponegresc ţara. Din punctul meu de vedere, consider că sunt destule motive pentru a ne mândri că suntem români şi pentru aceste motive trebuie să incercăm să facem o Românie cât mai frumoasă.
Sunt mândră că sunt româncă, deoarece trăiesc într-o ţară frumoasă, în care găsesc liniştea munţilor, vuietul mării, în care mă pot bucura de câmpii, păduri, în care există locuri în care parcă timpul a uitat să mai curgă şi sunt la fel de frumoase şi spectaculoase. Sunt mândră că sunt româncă, deoarece istoria mi-a dovedit de nenumărate ori că cei care au răbdare, vor birui până la urmă, pentru că ştiu că necazurile se întorc descumpănite atunci când sunt întâmpinate de zâmbete calde şi pline de nădejde, pentru că ştiu şi cred că dorul este sentimentul nostru caracteristic,pentru că ştiu că în el îl regăsesc atât pe „a avea”, cât şi pe „a vrea”. Sunt mândră că sunt româncă, fiindcă atunci când văd frumuseţea mănăstirilor, nu sunt tentată să intreb dacă icoanele nu sunt,cumva, „închinare la idoli”, iar albastrul de Voroneţ s-a născut tot din dorul poporului meu, pentru că ştiu cine au fost Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu.
Sunt nespus de fericită să fiu parte a unui popor care a inţeles nevoia sacrificiului pentru idealuri si credinţa şi sunt nespus de mândră pentru că ştiu că strămoşii mei nu au primit nimic gratis, ci au luptat crâncen pentru fiecare bucăţică de pământ,pentru că ştiu că a fost nevoie să „treceţi, batalioane” şi să luptăm, pentru că am vazut cum, în 1918 visele ni s-au împlinit. În acelaşi timp, este mândria de a fi descendenta unui neam din rândul căruia s-au inălţat marii cărturari şi îndrumători cum ar fi: Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Marin Preda, dar şi mulţi alţii.
De aceea, îmi doresc ca lucrurile să revină la normal, la dragostea faţă de Mama noastră, Ţara. Şi aşa cum sărbătorim cu dragoste şi respect propria mamă, să reînvăţăm să sărbătorim cu dragoste şi respect pe mama noastră, a tuturor românilor, România, de Ziua Naţională. Şi nu numai atunci, ci mereu!
Lăzărescu Gianina cl. a IX-a B
Liceul Teoretic Pancota
Citiți principiile noastre de moderare aici!