Totuși, iată că la aproape doi ani de la momentul încheierii concursului, sediul OAR Arad arată exact ca și înainte, ba chiar unele bucăţi de tencuială și stucaturi de pe faţada clădirii au început să se desprindă, punând în pericol sutele de arădeni ce pășesc zilnic pe trotuarele străzii ce face legătura între zona pieței Avram Iancu și zona Boul Roșu. Desigur, trebuie menționat că în comparație cu alte clădiri aflate în centrul orașului, clădirea în care își are OAR-ul sediul este într-o stare relativ bună.

Numai că, deși Ordinul Arhitecților reprezintă o instituție ce ar trebui să fie un exemplu pentru alți proprietari de clădiri de patrimoniu, în cazul filialei din Arad, situația stă într-o anumită măsură exact pe dos.

În încercarea de a afla tocmai de la cei din filiala arădeană a OAR-ului de ce sediul dumnealor se află într-o astfel de stare, am luat legătura cu dânșii prin intermediul colegilor acestora din București, datele de contact ale filialei arădene existente pe internet nefiind conforme cu realitatea. Într-un final am reușit să stabilim un contact cu președintele filialei, arhitectul Doru Gavril Chișbora, care ne-a oferit o declarație atât cu privire la concursul de idei din 2015, cât și la starea actuală a sediului filialei și soarta acestuia.

Ce spune președintele OAR

„La concurs s-au înscris la vremea respectivă zece arhitecți, dintre care doar patru au adus proiectele propriu-zise. Nu a fost ales un câștigător atunci, deoarece toate cele patru propuneri depășeau valoarea financiară de care filiala dispunea. Trebuie ținut cont și de faptul că ne autofinanțăm, prin contribuțiile membrilor, cotizațiile anuale și eventualele sponsorizări” – declară Doru Chișbora cu privire la concursul de acum doi ani.

În ceea ce privește starea actuală a clădirii, acesta ne-a spus că Ordinul Arhitecților este conștient că sediul lor se află într-o stare care nu îi onorează, însă considerentul financiar îi împiedică momentan să intervină la edificiu. „Clădirea respectivă a fost cumpărată de către noi tot din fonduri proprii. Visul nostru este ca din acel sediu să facem atât un spațiu de care să ne folosim noi, dar și un spațiu de comunicare cu exteriorul – o punte între OAR și publicul curios de activitatea noastră, la parterul clădirii” – a declarat arhitectul.

„Avizele necesită timp, realizarea la fel, iar tot ce facem noi este pro-bono. Nici eu, nici ceilalți membri ai organelor de conducere ale filialei, nu suntem remunerați – spre deosebire de alte filiale din țară. Un impediment este și partea financiară, în momentul ăsta având 60-70% din suma necesară reabilitării imobilului. În primă fază vom reface învelitoarea și vom reabilita fațada, ulterior – încetul cu încetul, vom amenaja și interiorul așa cum ne dorim. Fațada, însă, este prioritară, ca să evităm o eventuală tragedie. Mai am speranța că, așa cum am avut și până acum, vom avea în continuare parte de sprijinul colegilor în vederea realizării proiectului.” – a declarat în încheiere președintele filialei arădene a Ordinului Arhitecților.

Alte opinii

Am cerut și părerea altor figuri ale arhitecturii arădene de astăzi, printre care și arhitectul Emil Anghel, cel care la finalul anilor ‘80 s-a ocupat de reamenajarea cinematografului Arta. Acesta ne-a declarat că a văzut proiectele propuse în 2015 în cadrul Anualei Arădene de Arhitectură, unele dintre ele fiind interesante. Ne-a spus, de asemenea, că urma să se facă o expertiză a clădirii. „Expertiza este primul pas în cazul oricărei intervenții pe clădiri vechi. Mai ales în acest caz, în care amplasamentul este situat în apropierea unui fost braț secundar al Mureșului. Dacă s-a făcut expertiza, dacă s-a realizat proiectul – nu știu”, a declarat acesta.

Există speranță…

Am primit, din partea domnului Chișbora, promisiunea că în cursul verii acestui an se va interveni la reabilitarea acoperișului clădirii – acesta fiind cel mai important aspect al unei lucrări de acest gen – și la restaurarea fațadei, urmând ca ulterior, depinzând de fondurile existente, să se treacă și la amenajarea interioară a clădirii. Ne rămâne doar să nădăjduim că lucrările la fațadă vor fi realizate înainte ca stucaturile sau tencuiala să rănească pe cineva!