ARAD. Anul 1939 a adus în satul arădean Petriș nume importante ale sociologiei românești și europene. Unul a fost profesorul Dimitrie Gusti, părintele sociologiei românești, cel care a condus „Școala de echiperi ai Fundației Culturale Regale Principele Carol”, conform datelor publicate pe site-ul Bibliotecii Digitale a României – Culturalia.ro. Școala, pe care alte surse o numesc „Școala Serviciului Social” – un serviciu pe care Gusti l-a înființat și condus, pregătea viitori șefi de echipe ale acestui serviciu, entitate care a instituționalizat cercetarea sociologică în România.

Școala a fost organizată în satul Petriș, în castelul Salbek, construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea în mijlocul unui parc cu copaci seculari.

 

De conducerea echipelor de viitori șefi se ocpau antropologul cultural, etnograful și sociologul Henri H. Stahl, sociologul Octavian Neamțu și sociologul Iacob Mihăilă. Dimitrie Gusti și Henri Stah sunt, de altfel, cei doi care – alături de omul de teatru Victor Ion Popa – au înființat Muzeul Satului din Capitală, care astăzi poartă numele lui Gusti.

Descrierea publicată pe portalul europeana.eu arată că în școala de la Petriș – care era a doua, după cea organizată de Dimitrie Gusti și Fundația Regală în actualul județ Argeș cu un an înainte – s-a pus foarte mult accent pe educația fizică și viața de tabără, „datorită colaborării cu trupele de învățământ premilitar (instructorii militari țineau lecții despre organizarea și pregătirea tinerilor săteni în preajma recrutării) și cu organizațiile de cercetare (pentru tehnici de instruire a taberelor de cercetași rurali). Cursurile teoretice s-au susținut în ideea formării tinerilor capabili să ofere un serviciu social. Prima serie, din cele trei, a numărat 102 studenți. Școala a fost vizitată de René Maunier, profesor de sociologie la Universitatea din Paris, președinte al Institutului Internațional de Sociologie și al Comitetului de organizare al celui de-al XIII-lea Congres Internațional de Sociologie”.

Participanții la școală au luat parte, pe lângă cursurile teoretice, și la acțiuni de împădurire sau curățare a pădurilor din zona Petriș. Dovadă stau fotografiile din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București. În aceeași colecție sunt fotografii care îi înfățișează pe profesorii Dimitrie Gusti și René Maunier pe ulițele satului.

Deși scopul acestor școli a fost acela de a-i pregăti pe viitorii șefi de echipe ale Serviciului Social în cunoașterea satului românesc și a nevoilor acestora, scopul „a fost deturnat” înspre activitatea premilitară. În volumul „Amintiri și gânduri din vechea școală a monografiilor sociale”, publicată de sociologul Henri Stahl, acesta recunoaște că „nu a contribuit decât foarte pțin și izolat” la programul școlii de la Petriș, considerând că aceasta, la fel ca celelalte organizate, aveau cursuri cu un „caracter prea milităresc”, nepotrivit scopurilor de cercetare și activitate profesională ale viitorilor șefi de echipe.

Etnograful și sociologul Nicolae Dunăre rememorează, într-un interviu publicat de Cooperativa Gusti, ce s-a întâmplat la Petriș.

„Cred că am făcut cel puţin o lună. Erau aşa-zişii inspectori de la Fundaţia Culturală Principele Carol, care ne erau nouă profesori, instructori acolo, şi urmam metodologie, sociologie, pentru că eram culeşi de la multe feluri de facultăţi, şi de la ne-sociologice, şi de la teologie, şi de la alte ramuri. Ba erau şi de la medicină, dacă-mi aduc bine aminte, şi de la institutul de sport, şi eram în mai multe puncte. Ăia care primii au fost instruiţi de alţii mai vârstnici, apoi din ăia scoteau instructori pentru noi. Noi eram, să zicem, seria a doua, a treia, în orice caz, măcar a doua, şi am urmat o lună de zile, cu deplasări în sate. Zam, Ilteu, Arad”, povestește acesta.

Chiar dacă, poate, școala de la Petriș nu și-a atins scopul original, după cum spunea sociologul Henri Stahl, evenimentul a lăsat în urmă o serie de imagini de o importanță deosebită, cu ulițele satului, sătenii la târg, Biserica „Sfântul Mucenic Gheorghe” – construită în 1883, Castelul Salbek când încă era într-o stare bună, dar și cu biblioteca căminului cultural din localitate. Căminul cultural fusese proaspăt ridicat, în urma unei investiții de 200 de mii de lei. Imaginile pot fi consultate pe www.aradon.ro și fac parte din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Fotografiile fac parte din colecția Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Comuna Petriș

Petriș, atestată documentar în secolul XIV, este formată din satele Corbești, Ilteu, Obârșia, Petriș (reședința), Roșia Nouă și Seliște. Rezultatele recensământului de anul trecut arată că în cele șase sate ale comunei își aveau domiciliul 1.283 de persoane, dintre care 450 în satul Petriș, 249 în Roșia Nouă, 219 în Ilteu, 108 în Seliște și 98 în Obârșia. În anii 1930, când a fost organizată școala de la Petriș, comuna avea în jur de 4.500 de locuitori.