Din Burkina Faso, la Arad

Reveniți, după opt ani în România, la festivalul „Amifran”. Ce v-a surprins acum?

Issa Sinare: În primul rând trebuie să mulțumesc Asociației „Amifran” pentru faptul că m-a invitat pentru a treia oară. Prima surpriză ar fi fervoarea, entuziasmul și energia cu care acest festival se continuă. Am venit aici în 2005-2006, revin după 8 ani și regăsesc aceeași intensitate și aceeași bucurie.

A anima un atelier e diferit de a pune în scenă o piesă?

Issa Sinare: Absolut. Este cu totul altceva. Prima persoană care m-a interpelat aici, a fost regizorul din Serbia, care m-a recunoscut după opt ani. „Mă cunoașteți?”, l-am întrebat. El mi-a răspuns: „Da, mi-ați ținut un atelier, în urmă cu 8 ani, iar acum eu sunt regizor”. Și asta m-a atins la inimă. Revenind la întrebare: Diferența este fundamentală pentru că atunci când iei un text, îl citești și vrei să-l împărtășești cu publicul, munca e cu totul diferită. Când animi un atelier, dai tehnici elevilor-actori în vederea ameliorării performanțelor lor. Regia este o creație, atelierul este o unealtă utilă pentru actori.

Ce anume dă coerența unei astfel de „experiment”, având în vedere eterogeneitatea grupului?

Issa Sinare: Pentru mine teatrul e locul unui dialog social. Atunci când ai dat tehnici actorilor, de oriunde ar fi ei, e același lucru. Cum vor utiliza ei aceste tehnici apoi pe scenă, pentru a crea un spectacol, este altceva. Limbajul este același, emoțiile aceleași. Fiecare ființă umană are emții. Atunci, într-un atelier, ne întrebăm cum să aducem actorul la crearea de emoții pentru că în teatru, în primul rând, este vorba de emoție. Și la acest nivel nu avem nevoie de a ne întelege într-o anumită limbă. Este un fapt care e uman și pe care fiecare individ îl împartășește cu ceilalți.

Numiți o diferență și o asemănare între teatrul din Burkina Faso și teatrul din România.

Issa Sinare: O diferență: în Africa, în general, și în Burkina Faso, în special, teatru este o chestiune de urgență. Aici urgența este mai puțin resimțită în teatru.
O asemănare: teatrul este spațiul unui dialog social – el permite persoanelor să își vorbească, să împărtășească, să comunice.

Ce înseamnă pentru d-voastră un spectacol de teatru bun ?

Issa Sinare: Un spectacol bun de teatru este spectacolul care reușește să vorbească publicului său, care crează o comuniune între spectator și actor. Nici aparențele, nici decorul, nici lungimea spectacolului nu ar fi deajuns pentru a crea asta. Măreția unei creații rezidă în decizia ei de a răspunde întrebării pentru care a fost creată.
Daca într-o zi vi s-ar da șansa să interpretați orice mare personaj din dramaturgia universală, pe o mare scenă a lumii, ce ați alege?
Issa Sinare: Eu sunt un profesionist, trăiesc din teatru, nu am preferințe. Trebuie ca textul să îmi vorbească, altfel doar m-aș preface, aș fi necinstit și față de public și față de mine însumi.

Ce va inspiră și ce vă îmbogățește în afara teatrului?

Issa Sinare: Raporturile umane și lectura.

Un gând pe care doriți să îl transmiteți tinerilor cititori ?

Issa Sinare: Cultivați întotdeauna valoarea toleranței în ciuda diferențelor de vârstă, de clasă, de religie, de condiție socială!

Citat: „Măreția unei creații rezidă în decizia ei de a răspunde întrebării pentru care a fost creată”