„Scrieți vă rog despre ce se întâmplă acolo”, ne-a spus vocea feminină care ne-a sunat de pe un număr de Germania. „Acolo” era, în fapt, Spitalul Județean Arad, iar femeia dorea să vorbească în numele unor asistente medicale de la unitatea medicală, intrate în contact cu un pacient diagnosticat cu COVID-19.

Am insistat pe faptul că am dori să vorbim direct cu cele două asistente din Arad, nu printr-un intermediar atât de îndepărtat, dar ni s-a răspuns că, oficial, acestea nu au voie să vorbească cu noi, iar când vine vorba de neoficial spun că și-au pierdut încrederea în faptul că cineva le va mai putea salva din situația în care sunt.

Deși nu suntem adepții anonimatului și nici ai adevărurilor spuse pe jumătate, în condițiile în care un moment mai bun de a spune lucrurilor pe nume mai ales când vine vorba de spitale nu se va găsi, iar situațiile extreme cer poziții extreme de la toți, o să spicuim din convorbirea avută cu femeia din Germania. Insistăm pe faptul că, printre altele, curajul constă și în a ieși în față și a prezenta lumii care e situația dintr-un loc de care le spui oamenilor să nu se apropie pentru că e foarte riscant.

Revenind la conversație, femeia ne-a spus, printre lacrimi, cu panică evidentă în voce, de parcă lucrurile acelea se întâmplau chiar atunci în fața sa, faptul că asistentele care au intrat în contact cu unul dintre pacienții diagnosticați cu COVID au fost testate cu toate. Cele 6 care au ieșit pozitive au fost transferate 4 la spitalul TBC și două la Timișoara. Cele al căror prim test a ieșit negativ au fost trimise acasă în autoizolare.

Ieri, însă, au fost somate să iasă din izolare și să vină la lucru, pentru a ajuta celelalte cadre medicale din spital. Femeia ne-a spus că asistentele se plâng acum de faptul că nimeni nu vrea să le mai facă și al doilea și al treilea test, pentru a vedea dacă sunt pozitive, primul fiind făcut, spun ele prea repede, adică înainte să treacă trei zile de la contactul cu pacientul infectat. „Sunt chemate la spital, să lucreze în aceleași condiții ca până acum. Nu este sigur că nu sunt pozitive, caz în care vor răspândi boala în spital, la ceilalți medici și asistente și la pacienți, pentru că în continuare nu li s-au dat cele necesare protecţiei. Au doar mănuşi şi măști de unică folosinţă, iar când le vine tura trebuie să raporteze exact câte au consumat. Când s-a luat decizia ca pacienta cu care au intrat în contact să fie transferată al Timişoara, uneia dintre asistente i s-a spus de jos să ducă ea pacientul până jos. A căutat să se protejeze cum a ştiut mai bine: a pus halatul de unică folosinţă, alte halate peste halate, mănuşi etc. Până la urmă, cei de la UPU care au transportat pacientul au venit sus să-l ia şi când s-au uitat la asistentă i-au spus <ținuta asta nu te ajută și nu te fereşte de nimic>. Au transportat însă pacientul cu liftul, fără izoletă. Vă daţi seama că e panică mare în spital”.

Femeia din Germania şi-a încheiat povestea cu sufletul la gură, printre suspine: „De ce nu le dau toate cele necesare protecţiei? Nu doar de asistente îşi bat joc, ci de toţi cei care sunt în spital. E inadmisibil să-i ducă la lucru, fără să ştie dacă sunt pozitivi sau nu, fără să le facă teste şi fără să-i protejeze. Nu pot să cred că asta e pe mai departe România!”.

Rămâne doar de văzut când cadrele medicale din spital vor ieși să spună Aradului cu subiect și predicat ce se întâmplă în Spitalul Județean Arad. Pe față, fără mască și fără protecție. De câteva zile ni se tot spune că vor organiza proteste, ba în curtea Spitalului Municipal, ba la Județean. Până acum, însă, singurele proteste vin prin intermediul telefoanelor.