ARAD. Lansarea a avut loc marți, la orele prânzului, în Sala de Festivități a Palatului de Justiție din municipiu în prezența unei audiențe formate, cu preponderență, din magistrați și lucrători M.A.I. Evenimentul a fost „prefațat” de Flavius Bradin, președintele Tribunalului Arad, care nu a scăpat prilejul de a vorbi despre sala festivă a Palatului de Justiție și despre încercarea de a o introduce în circuitul cultural:

„Evenimentul se încadrează în seria manifestărilor de genul porți deschise, pe care Tribunalul Arad le-a organizat pe parcursul întregii săptămâni, fiindcă vineri sărbătorim Ziua Europeană a Justiției Civile. Pe parcursul acestei săptămâni vom fi gazdele mai multă grupuri de elevi care se vor informa cu privire la sistemul judiciar, dar îi așteptăm și pe alți arădeni interesați să ne treacă pragul.”

Marian Tudor a vorbit audienței despre mesajul pe care și-a dorit să îl transmită prin această primă carte, ce poate fi considerată și un moment zero, un moment în care se recunosc o serie de greșeli, atât pe parte de sistem, cât și pe parte de presă, societate civilă:

„Prin mesajul cărții cer și rog societatea română să nu mai condamne, să nu se mai grăbească să acuze pentru că există un întreg sistem care este plătit să facă asta, este instruit să facă asta. Dacă ne dorim să judecăm noi, nu avem raționamentele corecte, nu avem informațiile suficiente, nu avem pregătirea necesară și, cu siguranță, greșim. Din păcate, românii s-au obșinuit să condamne, să arunce cu piatra și să acuze fără să aștepte să vadă un final complet al întregului proces.”

Despre publicul țintă, mai exact despre cei la care autorul și-ar dori să ajungă cartea, acesta a explicat:

„Eu sper să o citească mai ales tinerii, începând cu cei de 15 ani, studenții de la facultățile de drept, de sociologie, de psihologie, de jurnalism, mi-ar plăcea să fie citită de clerici, pentru că este vorba și despre credință – mulți dintre cei despre care vorbesc în carte au ajuns în purgatoriu și de acolo au început să se uite, din nou, în sus. Poate cel mai bine este descris acest aspect în viitoarea mea carte ce se va numi <<Copii, Zei și Dumnezei>>. Acolo vorbesc despre cum se cred unii dumnezei și ajung să înțeleagă că nu erau dumnezei, doar că a trebuit să treacă prin circuitul acesta și, deși mulți au înțeles, sunt și oameni care repetă experiența.”