ARAD. La două decenii de la înfiinţarea festivalului de teatru francofon de la Arad, din program nu puteau lipsi… amintirile. Şi pentru a le da o formă artistică la aniversare, aseară, sub genericul „20 de ani de Amifran”, câteva generaţii de foşti actori ai trupei de teatru francofon cu acelaşi nume au încercat să reînsufletească magia spectacolului. Acesta deoarece, pentru fiecare din ei, perioada petrecută ca liceean francofon în cadrul trupei a însemnat un timp nepreţuit, o experienţă atât de intensă şi de complexă încât oricând şi-ar dori să o retrăiscă…
Astfel, fiecare dintre cele trei generaţii, care au reuşit să se întâlnească, au încercat să re-joace momente din piesele care i-au lansat şi cu care au participat la festivaluri de teatru francofon din Franţa, Belgia, Canada, Ungaria.
Din acest motiv, ceea ce au pregătit pentru această ediţie aniversară s-a vrut mai degrabă un omagiu adus tinereţii lor, amintirilor minunate şi a stilului de interpretare „Amifran” Mai precis, ca niste „veterani” ce sunt, au reuşit în doar două întâlniri (repetiţii) să gândească, să închege, să regizeze şi să joace un…sketch – dacă poate fi numit astfel – au mai degrabă un happening – fiecare încercând să-şi reflecte propria situaţie actuală (căsătorit cu copii, inginer, director, profesor, reporter, interpret, microbist) într-o scenă unică, în care îşi joacă propriul rol, cel de după 20 de ani – Vingt ans apres. Foştii „amifrani” – Alexandra Didilescu, Mircea Meşter, Răzvan Rusu, Alexandru Cucuiu, Corina Bălan, Dan Muscă, Raul Paşcalău, Sergiu Popp, Lucia Iliescu, şi alţii – au creat astfel câteva scene distincte, în care fiecare devine personajul principal al propriei vieţi, dar pe scenă, „en francais”. Spectacolul a fost, de fapt, un exerciţiu de improvizaţie, de virtuozitate în a-şi etala histrionic o bucaţică din viaţa reală, dar ca şi cum încă în fiecare trăieşte liceanul amifran, care poate privi totul cu umor, cu lejeriate, care poate interpreta şi teatraliza orice şi oricât, cu acea lipsă de măsură specifică vârstei…
Prima generaţie
Din păcate prima generaţie de „amifrani”, deşi sunt îndreptăţiţi să se considere veteranii trupei, nu s-au putut reuni într-un număr satisfacator încăt să poată relua o scenă din vreo piesă. Cei mai mulţi au deja peste 30 de ani, funcţii şi joburi importante, doi sau mai mulţi copii, astfel încât timpul nu le-a permis repeţii, reluări de texte şi roluri…
Mândru-i jocul românesc
În matineu, ieri de ora 10, s-a desfăşurat „Spectacolul atelierelor”. Şi au fost 12 pe teme de teatru – mişcare scenică, improvizaţie, expresie corporală, marionete, cânt, scenografie, costume, machiaj, etc – dar şi unul de…dansuri populare româneşti. 17 copii din Canada, Italia, Rusia, Ungaria, Spania – pregătiţi de maestrul coregraf Viorel Nistor, ajutat de un grup de dansatori de la „Doina Mureşului” – au învăţat o suită de jocuri de pe Valea Mureşului: ardeleana, învârtita, pe picior, măzărichea, şireghia, de doi. Evoluţia lor a ridicat sala în picioare şi au fost răplătiţi cu puternice aplauze.
Citiți principiile noastre de moderare aici!