ARAD. Este vorba de o expoziţie de ilustraţie de carte, semnată de tânărul Călin Mureşan iar cele 21 de ilustraţii sunt realizate după fascinanta poveste „Privighetoarea”de H.C.Andresen.
Primul impact asupra privitorului, când intră în spaţiul expoziţional este unul agreabil, de calm, puritate şi unitate de stil.
Se spune că „stilul e omul”, adică stilul e oglinda, expresia exteriorizată a unei anume structuri,interiorităţi. Călin Mureşan structural este o fiinţă extrem de frământată (de întrebări, de căutări, de nelinişti creative).Un asemenea artist, de obicei, se descarcă pe coala albă de hârtie sau pe pânză, apelând la cheia expresionistă sau expresionist abstractă. Avem exemplul lui Georges Mathieu ori Hartung sau, în plastica românească, a lui Corneliu Vasilescu sau Adrian Chira. Or stilul acestor desene (la şlefuirea căruia a lucrat mult) este mai degrabă, în cazul artistului arădean, expresia unei puternice aspiraţii, a aspiraţiei spre spiritualizare,spre puritate şi calm.
Gestualiştii modernităţii ne-au obişnuit în pictură sau în grafica lor cu o linie spontană, cu o descătuşare instantanee de energii, cu o „scriere autografă”. La Călin Mureşan, paradoxal, efortul, pe linia aspiraţiei de care vorbeam, este de disciplinare a gestului plastic, de ordonare, epurare şi o anume (auto)stăpânire a impulsurilor interioare.
Desenele sale, acompaniate, inspirat, pe simeză, fiecare, de câte un fragment din povestea lui Andresen, nu sunt ilustrări cuminţi, care să nareze, să aibă un rol subaltern textului, ci rezistă ca lucrări de artă autonome. Ele conţin semne plastice, atent selectate din ţesătura povestirii pe care le amplasează, cu adevărat inspirat, în câmpul compoziţional, păstrând subtil legătura cu firul poveştii. Chiar dacă pare că textul e doar un pretext, la o privire atentă poţi identifica, în gingăşia desenului,în graţia semnelor şi a liniei, „fire”, subţiri, care leagă imaginile de text. Doar că el converteşte fiecare secvenţă ilustrată într-o operă de artă de sine stătătoare în care semnele plastice (personaj, palat, pasăre, floare, colivie, peşte, melc etc) sunt atât de atent şi de inspirat aşezate în câmpul alb al colii încât stârnesc încântarea privitorului sensibil.
Se pare că e ceva la mijloc în finalizarea acestui proiect care ţine de destin. Cu un an în urmă, curatorul acestei expoziţii, Ioan Paul Colta organiza o expoziţie de pictură şi stampă chineză. Acţiunea poveştii lui Andresen, de la care porneşte tânărul Călin Mureşan se petrece tot într-un spaţiu şi o lume extrem orientală.
Şi Andresen şi Călin Mureşan au meditat la specificul acelei lumi, la principiile ei filosofice. În pictura şi cultura chineză clasică vidul, golul, are un rol esenţial. Principiile filosofice identificabile în aforismele lui Lao Tzi sunt temelia unei întregi culturi şi civilizaţii, a unui mod aparte de raportare în faţa universului. Pentru extrem oriental golul este mai important decât plinul.Ce ar însemna roata fără golul din butuc în care să intre osia? se întreabă retoric filosoful.Tot el spune: „Întoarce-te la simplitate şi păzeşte-ti puritatea”.Toate acestea le-au luat în considerare atât Andresen, când a scris povestea sa plină de tâlcuri cât şi Călin Mureşan când a elaborat acele lucrări în desen.
El a acţionat în desenarea acestor ilustraţii în spiritul spuselor unui alt filosof, Zhuang Zi: „În cele din afară inspiră-te din Creaţie; în cele din lăuntru urmează izvorul Sufletului”. Desenele lui Călin Mureşan sunt consecinţa fericită a unei îndelungi distilări. El nu şi-a găsit mulţumirea până nu şi-a găsit propria scriitură, propriul stil, propria viziune.
Tot Zhuang Zi spunea, pe bună dreptate că „sufletul pictorului este locul în care se plămădesc munţii şi văgăunile.”
Călin Mureşan ne-a dăruit o expoziţie admirabilă prin temeinicia abordării, prin eleganţa şi puritatea pe care o degajă, prin armonoizarea exemplară a facturii semnelor plastice cu proporţiile golului, a albului hârtiei, care le lasă să respire, prin dozarea subtilă şi sensibilă a accentelor argintii sau aurii în câmpul alb al ecranului hârtiei, prin eleganţa şi fluenţa ductului, a fascicolelor de linii,a orchestrării inspirate a semnelor grafice în spaţiul compoziţional.
Am avut o mare satisfacţie să constat componenţa şi calitatea publicului. 99% tineri studenţi, artişti, arhitecţi, medici.
Inspirată a fost şi colaborarea cu Biblioteca Judeţeană, al cărei director Florin Didilescu şi-a arătat toată disponibilitatea pentru a susţinea acest proiect.
Acestei colaborări i se datorează apariţia unei frumoase cărţi, ce conţine povestea lui Andresen şi ilustraţiile lui Călin Mureşan.
Întregul demers al proiectului, finalizat cu expoziţia şi cartea bibliofilă, tipărită în tiraj limitat, a fost urmărit cu acribie de autor şi curator, până la ultimul detaliu.
Rezultatul s-a dovedit exemplar: artă de calitate într-o prezentare pe măsură, lucru devenit, din păcate, o ofertă tot mai rară, ce cu greu poate concura cu falsele valori.
Onisim Colta
Citiți principiile noastre de moderare aici!