Atunci când se vorbeşte despre Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918, nu poţi să nu te gândeşti la ierarhul Ioan Ignatie Papp, episcopul Marii Uniri. Asta ne spune neobositul profesor Cristian Stoica, cel care, alături de elevii săi, „răsfoiesc” file din istoria României într-un mod inedit. Adică pe teren.

„Ne-am recules în faţa crucii de marmură care se găseşte la intrarea în cavoul episcopului Ignatie de sub altarul bisericii. Am vizitat biserica, am admirat frumoasa pictură și l-am ascultat pe cantorul bisericii care ne-a povestit despre Vlădica Ignatie ca și cum toate s-ar fi întâmplat ieri. Dormi în pace suflet mare, faptele și lecția ta de modestie, mărinimie și curaj vor fi pilduitoare multă vreme de acum înainte!”, ne explică profesorul Cristian Stoica, cadru didactic la Școala Profesională „Astra”.

Povestea epsicopului Ioan Ignat Papp

Pe cititorii noștri care își doresc să „răsfoiască” paginile de istorie, îi invităm să parcurgă povestea episcopului Ioan Ignatie Papp (1848-1925).

Înapoi în timp la Alba Iulia în anul 1918

Ziua de 1 Decembrie 1918 a căzut într-o duminică. Străzile din Alba-Iulia erau acoperite cu zăpadă. La biserica unde a slujit episcopul Aradului Ignatie Papp acesta a spus în timpul slujbei: ,,Cel ce a înviat din morţi a înviat şi neamul românesc”. Simplu, clar, concis, cum nu a reuşit nimeni până atunci şi nici după aceea, spune profesorul Stoica.

Cine a fost ierarhul Ioan Ignatie Papp al Aradului?

Născut la 20 decembrie/1 ianuarie 1848 la Pociovelişte în judeţul Bihor, Ignatie Papp parcurge toate treptele ierarhiei bisericeşti de la simplu funcţionar administrativ până la aceea de episcop al Aradului. Ȋn fruntea eparhiei Aradului a fost timp de 22 de ani, din 1903 până la moartea sa din 1925.

Școală de fete, un orfelinat și clopot de 2 tone

Episcopul creează din banii proprii un fond pentru Şcoala de fete din Arad şi altul pentru Orfelinatul din Beiuş, sumele cumulate din cele două fonduri ajungeau în 1922 la suma de 195 de mii lei. Asta în condiţiile în care o pâine de un kilogram costa la acea vreme 2 lei. Tot din banii săi cumpără un clopot de 2,2 tone pentru înzestrarea catedralei din Arad.

A renovat aproximativ 200 de școli

La îndemnul său, au fost edificate şi renovate în total aproximativ 200 de şcoli pe întreg cuprinsul eparhiei care se întindea peste actualul teritoriu al judeţului Arad, cuprinzând zone bihorene şi timişene.

În ajutorul văduvelor și orfanilor

Episcopul Ignatie a fost cel care a iniţiat înfiinţarea unui fond preoţesc de ajutorare a văduvelor şi orfanilor din familiile preoţilor decedaţi. Acest fond ajunsese la moartea iniţiatorului său, cel mai mare din întreaga mitropolie a Ardealului.

Ignatie Papp se ambiţionează şi strânge 1 milion de lei pentru Fundaţia ce avea să educe viitorii preoţi. Mulţi au fost cei care râdeau pe la colţuri de iniţiativa episcopului, care umbla cu reverenda cârpită şi se hrănea modest. La doar două săptămâni după ce strânge aceşti bani se stinge din viaţă.

Din nou acasă, la final de drum…

Iarna s-a aşezat peste Pociovelişte, satul naşterii ierarhului Ignatie. Deşi au trecut 170 de ani de la naştera sa şi aproape 100 de la trecerea la cele veșnice, personalitatea ierarhului este cinstită și acum, iar amintirea faptelor sale bune s-a transmis din generație în generație.

Imaginea lui Ignatie Papp este zugrăvită la intrarea din biserica din Pocioveliște, ctitoria sa și locul ales totodată pentru înmormântare. Culorile în care este pictat lăcaşul de cult sunt vii și puternice chiar dacă au trecut mai bine de trei decenii de la ultima restaurare a acestuia.

Un episcop modest, cu reverenda cârpită, dar cu suflet mare

Putea să își aleagă ca loc de îngropare o biserică mai impunătoare, dar Ignatie Papp a ales modestia în locul măreției, a ales să se întoarcă în pământul pe care a învățat să umble, în locul unde a văzut pentru prima dată lumina soarelui printre ai săi.

„Acum, în anul în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire, se cuvine să ne aducem aminte de cei care au avut un rol deosebit pentru înfăptuirea acesteia”, încheie profesorul Cristian Stoica.