Arad. Reacții la situația prezentată de Irina Ternauciuc pe pagina sa de facebook, poveste preluată de Jurnal arădean și www.aradon.ro. Adela Cristea a reacționat imediat și a prezentat inițial punctul său de vedere despre cele întâmplate la bazinul de polo, iar ulterior o serie de arădeni au intervenit pentru a-și manifesta indignarea și pentru a taxa nedreptatea. O nedreptate care are totul de a face cu încălcarea normelor europene, în fapt, și care ar putea fi îndreptată măcar în ceasul al 12-lea cu un cost minim, dacă de omenie nu poate fi vorba la bazinul din Subcetate.

Vă amintim pe scurt faptul că Irina, care suferă de o dizabilitate motorie dar care înoată foarte bine, a decis să se întoarcă la bazinul de înot, acum că pandemia nu mai este atât de amenințătoare iar bazinele au fost deschise. Doar că aici, noul administrator a hotărât că arădeanca nu are ce căuta singură, ci doar împreună cu un însoțitor care să o ajute să intră și să iasă din bazin (fapt imposibil)! Poate ar mai trebui precizat că Irina a mai fost la bazinul de polo din Subcetate și înainte ca acesta să fie închis, iar fostul administrator, un om cu suflet mare, a ajutat-o întotdeauna cu intrarea și ieșirea din bazin, în condițiile în care clădirea e accesibilă persoanelor cu handicap doar până la bazinul efectiv! Salvamarii au fost prezenți acolo pentru o mână de ajutor.

Cum situația i s-a părut nedreaptă, Irina s-a adresat forurilor superioare, CLM și Recons, însă răspunsul primit de aici, pe care vi l-am prezentat deja, a fost halucinant. Dar nu doar halucinat e răspunsul Recons, ci și în afara legilor europene și celor românești.

Pe subiect a intervenit și arhitectul arădean Michael Iovin, care trăiește acum în Portland și care a proiectat mai multe bazine, toate cu acces pentru persoanele cu deficiente motorii. Iară, spicuit, ce spune arădeanul:

„Scriu revoltat! Doamna Irina suferă de o dizabilitate motorie datorată unui accident dar este o înotătoare foarte bună. La bazinul din Subcetate, când a cerut ajutor ca să intre în apă, i s-a spus ca, dacă vrea apă, să-și aducă de acasă! A făcut plângere către Primărie, la care i s-a răspuns așa cum se vede în primul comentariu de mai jos. Incredibil! Ce este acela un <bazin de înot de polo>? Și apoi e rugată <respectuos> că, dacă vrea să înoate în <programul pentru public>, să-și plătească abonamentul și să-și aducă un <însoțitor personal>. De neînchipuit, acest răspuns <Cu stimă> dar de fapt ilegal (!) poartă parafa CLM Arad și semnătura unui cutare Director General. (…) Bădărănie, insultă, dispreț umilitor și, zic eu, ilegalitate într-o țară membră a UE. Căci administrația, publică, în primul rând, și, apoi, cu program de folosință dedicat publicului, este obligată să asigure acces fără discriminare pe bază de dizabilități fizice. Punct”.

Tot în postarea sa, arhitectul vine cu soluții:

„… când fac o critică, propun și soluții; de obicei, soluții simple și eficiente, și mai puțin costisitoare ca tot ce <se face> scump și prost în oraș.

Eu am proiectat patru sau cinci bazine acoperite în resorturi și complexe rezidențiale. Unde s-a putut, am prevăzut o rampă de acces în prelungirea bazinului, rampa cu mână curentă și loc de staționare a scaunelor cu roțile sub nivelul apei. Unde nu s-a putut, am specificat scaune-lift. Acestea sunt fie portabile, adică tot pe rotile, fie imobile, adică pot fi instalate temporar într-o simplă gaură cu capac din pardoseală. Se află sute de modele pe piață și pot fi mânuite chiar de utilizatori, fără asistență.

Greu de crezut, dar astfel de accesorii costă de la un sfert la jumătatea prețului unei bănci de pe strada Mețianu, pe care <înoată> în mizerie boschetarii orașului. Și dacă s-au găsit binevoitori care să înzestreze poliția locală cu zeci de trotinete, în loc să și le aducă ei <de acasă>, sunt sigur că s-ar găsi un donator și pentru un lift la <bazinul de înot și polo>, dispozitiv care costă 2-4.000 de euro.

Doamnelor și domnilor consilieri CLM, știu că sunteți cufundați până la urechi într-o puzderie de PUZ-uri care, în absența unui PUD valid, sunt ilegale, ca să nu mai vorbim de calitatea lor, care este alt subiect. Începeți să aplicați legea! Începeți să demonstrați grijă pentru Arad (…)”.

Tot Michael Iovin mai scrie că „Ironie: aflu că întreaga clădire este accesibilă, cu excepția bazinului <de înot>. În context, scrisoarea Directorului e de-a dreptul cinică”, iar la final, acesta adaugă și un răspuns primit de la grupul arhitecților români, care indică faptul că legea este clară, Legea 448/2006, cu limbaj concret despre accesibilitate, inclusiv la practicarea sportului de către persoanele cu dizabilități. „De la şmecheri nu ai însă cum să te aștepti la bună-voință, empatie sau decență. S-a comis și se perpetuează o ilegalitate”.

Pentru că este o luptătoare și pentru că situația e greu de imaginat într-o țară din UE, Irina Ternauciuc a decis să nu lase lucrurile așa. A contactat un avocat, iar primul pas va fi o plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Amendă de la CNCD

Până la ora la care scriem acest articol, Primăria Arad și CLM au ignorat subiectul. Probabil nu îl vor ignora pentru mult timp, în condițiile în care, în urmă cu câțiva ani, a plătit câteva milioane de lei drept amendă dată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru lipsa accesului persoanelor cu handicap în mijloacele de transport public în comun. Ce-i drept, din câte ne amintim, amenda a fost plătită atunci din bugetul local, adică… din banii arădenilor.