JURNAL ARĂDEAN: Cum v-ați început cariera muzicală? Cum a ajuns Felicia Filip ”Regina Traviatei”? A fost greu?
FELICIA FILIP: Nu, nu a fost greu… În primul rând, ca orice copil normal, mi-a plăcut să mă joc. Am avut o copilărie ideală, petrecută la bunici, unde cântam pe unde aveam ocazia, de regulă la zilele comunității respective. În momentul în care am început clasa I, părinții m-au dat la școală obișnuită dar și la școala de muzică din localitate. Este vorba despre orașul Slatina – Oltenia, unde am urmat cei opt ani de școală plus școala de muzică la instrumentul vioară. Pasul următor a fost la Pitești, la Liceul de Artă și următorul pas la Universitatea de Muzică din București. Am absolvit liceul la secția vioară după care Conservatorul, secția Canto. Este o istorie frumoasă dar care necesită mult mai mult timp pentru a fi povestită. Oricum, trebuie să spun că, înainte de 1989, mi s-au închis granițele dar, spre bucuria mea am reușit, după aceea, să îmi reiau toate legăturile, în 1991 începându-mi cariera internațională. De aici încolo ”Traviata” a fost rolul care mi-a purtat șansa peste tot și, până la urmă, într-un fel sau altul, așa cum spuneați, am fost desemnată să fiu noua ”Regină a Traviatei” cu specificarea clar subliniată: ”Este româncă: Felicia Filip”. De aici încolo am avut o viață splendidă de artist, prin care am demonstrat de fiecare dată că România este valoroasă prin partea culturală, sportivă, de educație, de cercetare. Peste tot am spus că sunt româncă, trăiesc în România și reprezint România. Așa a început cariera mea și în continuare fac același lucru cu o mare bucurie.
JURNAL ARĂDEAN: Citeam undeva că nu ați intrat „din prima” la Conservator. Mi se pare ciudat având în vedere distincțiile și aprecierile pe care le-ați obținut de-a lungul anilor și avântul pe care l-ați avut în carieră…
FELICIA FILIP: Am fost, cumva, îndrumată spre un profesor care nu m-a poziționat pe categoria mea de voce. Îmi place să spun despre acel moment că am mers cu un program de elefant având o voce de lirică lejeră, adică eram un elefant cu glas de țânțar. Așa se face că am picat cu succes. În următoarea încercare am intrat pe locul doi din șapte.
JURNAL ARĂDEAN: Sunt o moștenire de famile talentul și dragostea pentru muzică?
FELICIA FILIP: Da. Părinții și rudele mele sunt persoane care posedă voci foarte frumoase și, mai ales, care iubesc să cânte. Singurul din familia mea care a fost, cumva, vitregit, este fratele meu. Lui îi place să cânte foarte mult dar nu e bine să-l asculți. Participă și îl vezi că se transpune dar până și pereții plâng în momentul în care începe să cânte. Astea sunt glumele pe care le facem între noi, artiștii.
JURNAL ARĂDEAN: Ați avut o colaborare cu formația Iris, care a făcut să fiți cunoscută și unui alt gen de public. Cum a fost? Povestiți-mi puțin.
FELICIA FILIP: De câte ori povestesc acest lucru ajung la momentul în care spun ”și a urmat întâlnirea”… Întâlnirea s-a produs în urma unui telefon dat de Mike Godoroja. Eu și soțul meu aveam o idee dinainte și o tot rumegam dar nu știam exact cum să o punem în practică. Întâlnirea mea importantă care a limpezit această colaborare a fost la Londra, la Covent Garden, unde am cântat alături de Monserrat Caballe într-un spectacol rosinian, ”Călătorie la Reims”. În acel moment am reușit, printre altele, să vorbesc cu acest monstru sacru, Monserrat Caballe, și despre întâlnirea ei cu Freddie Mercury. Se produsese, urmase și acea despărțire , pentru că el plecase în astre și cu soțul meu ne puneam o întrebare ca doi copii, ca două păsărele care stau cap în cap: ”Când se va întâmpla să găsesc și eu un Freddie Mercury în România cu care să facem minuni?” A venit telefonul de la Mike Godoroja, exact în momentul potrivit. Eu am spus imediat da, lui Mike i-a scăpat telefonul din mână, pentru că el pregătise argumente clare să mă convingă și a fost surprins să audă că nici nu a terminat prima frază și eu am zis da. A urmat întâlnirea cu cei peste 7000 de tineri la Sala Polivalentă care a fost ca o descătușare de iubire din 7000 de suflete sau din 7000 de perechi de ochi care m-au sorbit și mi-au dăruit toată iubirea lor. Eu le-am dăruit-o lor și, de atunci, tinerii aceștia au venit la casa de bilete a Operei Naționale să întrebe când are spectacol doamna care cântă cu Iris. Apoi am văzut că, la etajul trei, erau acești tineri, cu cozorocul la spate care aplaudau și știau ce înseamnă un spectacol de operă. Veneau apoi la sfârșitul spectacolului la cabină și îmi spuneau: ”Nici nu știți ce mare serviciu ne-ați făcut”. Ei, de fapt, din buna lor cuviință, credeau că nu pot să pășească în acest sanctuar pentru că nu sunt pregătiți dar au avut curaj să vină și au descoperit că opera, muzica vocal – simfonică este a lor și, din acel moment, s-a deschis pentru ei fereastra sufletului care până atunci stătuse închisă. Îmi promiteau, de fiecare dată, că vor veni, la rândul lor, cu alți colegi, cu alți prieteni și, precum bulgărele, se mărea numărul acestor spectatori. Soțul meu, la un momentdat, a spus că momentul întâlnirii cu formația Iris a făcut să se întâmple un eveniment. Media de vârstă a publicului de operă a scăzut pentru că au venit foarte mulți tineri în sala de spectacol iar media de vârstă a publicului de rock a crescut pentru că cei care mă urmăresc pe mine, în continuare, au venit alături de mine și la un concert de muzică rock.
JURNAL ARĂDEAN: Și? Mai urmează?
FELICIA FILIP: Mulțumesc de întrebare. Acum am terminat înregistrările pentru un album care se cheamă „Felicia Filip, fata din vis”. Este un album care cuprinde o sinteză a rock-ului românesc, un mănunchi de formații rock de mare calitate ale României urmând să fie prezente pe acest album prin interpretarea mea. Urmează să facem, începând din octombrie, un tur al României unde există, în primul rând, instituții de învățământ de specialitate, fie că e vorba de școală de muzică, școală populară, licee și universități de muzică. Acolo vom oferi gratuit un număr important de discuri și vom face concerte cu aceste spectacole iar la fiecare eveniment de acest gen va fi invitată una din trupele cărora eu le cânt piesele. Asta înseamnă Iris, Holograf, Semnal M, Compact și multe altele… Nu vi le spun pe toate. La Arad există „îngeri” care fac posibile întâmplări – eveniment și înseamnă că primul spectacol din turneul “Felicia Filip, fata din vis” se va desfășura aici.
JURNAL ARĂDEAN: Prin acest proiect veți deveni, probabil, cel mai mare promoter al rock-ului românesc…
FELICIA FILIP: Vedeți, nu am spus-o eu. Dar da, de ce nu? De ce să nu fiu eu persoana care face să renască rock-ul românesc și să îl pună la valoarea pe care o merită?
Citiți principiile noastre de moderare aici!