Deși pacienta care a decedat se simțea foarte rău și tușea cu sânge, niciun medic nu a venit să o vadă, iar atitudinea asistentelor vizavi de suferința și de boala celei care a decedat ne arată lipsa laturii umane a acestora, iar pe de altă parte lipsa crasă a pregătirii profesionale.
Într-o declarație acordată unei televiziuni, femeia a povestit cum au decurs ultimele ore din viața colegei sale de salon, precum și reacția asistentelor medicale: „Eu m-am internat joi, la șase seara, și următoarea zi, vineri, în jurul orei 10:00, a venit doamna Emilia, care acum e decedată. A prezentat tuse, se simțea foarte rău. A venit asistenta, i-a dat patul, i-a spus să stea în pat, i-a dat paracetamol – cred – și cam atât. Vineri seara s-a simțit foarte, foarte, foarte rău nu putea nici apă să își ia. Eu i-am adus apă, i-am mai dat cremă ca să se facă pe piept să mai poată să respire, apoi m-am dezinfectat, m-am spălat pe mâini, bineînțeles. Vineri noaptea nu am dormit nimic, nici ea, dar nici noi, eu și cu cealaltă femeie care am fost în salon. Dimineața ne-a spus că tușește cu sânge. Am chemat asistenta, a venit asistenta, i-am spus că doamna se simte foarte rău, că tușește cu sânge și să-i facă ceva. «Păi ce să-i facem? Asta e boala! Nu avem ce să-i facem», a spus asistenta. Doamna s-a simțit foarte rău, deci a lăsat-o așa. Nu a venit nimeni la ea să o ducă să o intubeze, să o ajute cumva. Efectiv a fost lăsată să moară ca un câine. Seara mi-a spus să chem asistenta să vină să-i facă insulina, că încearcă să se întindă în pat. Am chemat asistenta și i-am spus că doamna vrea să i se facă insulina. S-a dus asistenta după aparatul acela ca să-i caute glicemia, a venit și i-a spus că are 400 glicemia. I-a făcut insulina și a plecat. A lăsat-o așa și a plecat. Eu m-am dus la doamna și am întrebat-o ce să facem, să stingem becul, să încercăm să dormim… A spus să sting becul și mi-a mai spus că se simte foarte, foarte rău și că toată e transpirată. I-am spus să încerce să se liniștească. I-am spus că și eu am fost transpirată. În momentul în care eu m-am pus în pat, nu a trecut o secundă, am auzit că a căzut din pat. Am sunat imediat după asistentă. A venit asistenta, a văzut că este căzută pe jos, a plecat, apoi au mai venit două asistente, au stat și s-au uitat la ea. Nu a venit niciun medic, nu au adus niciun aparat să o resusciteze sau să îi facă ceva, au lăsat-o jos și nouă ne-au spus: «Întoarceți-vă cu spatele». Ne-am întors cu spatele, și eu și colega mea, și am stat, am stat, am stat o oră și jumătate, două ore după care i-am spus colegei mele să ne strângem bagajul și să stăm pe coridor, că nu stăm în cameră cu doamna care-i moartă. Am ieșit pe coridor, iar o asistentă ne-a întrebat ce facem acolo. I-am răspuns că doar nu o stăm să dormim în cameră unde e doamna moartă, știind că doamna e pozivită pentru că doamna Emilia mi-a spus că i s-a făcut un test rapid și că ea e pozitivă pentru că sora dânsei lucrează ca asistentă la TBC și era și sora ei pozitivă și soțul doamnei Emilia era tot pozitiv. Deci doamna știa că e pozitivă. Din moment ce doamna știa că e pozitivă, știau și cadrele medicale că e pozitivă și mai ales că au văzut-o că se simțea așa de rău și că tușea cu sânge. Rușine! Rușine să le fie la toți, la sistemul sanitar că te lasă să mori ca un câine. Rușine să le fie! Eu mă duc acum acasă cu teamă că am luat virusul de la doamna. Poate că o să-mi infectez soțul. Mă duc cu frică. Încă 14 zile de coșmar”.

Potrivit informațiilor pe care le deținem, testul pacientei care a decedat ar fi sosit după moartea acesteia, fiind pozitiv, în timp ce testul femeii care a fost internată în același salon, și lăsată să meargă acasă, este negativ. Contactată în legătură cu cele relatate de pacientă, conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență Arad a precizat că „s-a autosesizat în urma informațiilor apărute în mass-media și a dispus o anchetă pentru a verifica exact ceea ce s-a întâmplat. Pe Secția de Medicina Muncii sunt internați pacienți cu suspiciune de COVID-19 și sunt testați înainte de internare”.