După debutul în lungmetraj cu “O luna în Thailanda” și după succesul avut cu „Două lozuri”, tânărul regizor Paul Negoescu aduce pe marile ecrane al treilea său film, „Povestea unui pierde-vară”. Comedia îl are ca protagonist pe Alexandru Papadopol în rolul lui Petru, profesor de matematică la Politehnică din București, un bărbat cu probleme de asumare și cam debusolat pentru cei 42 de ani pe care îi are. El e într-o relație deschisă cu Irina (Nicoleta Lefter) și i se tolerează micile escapade amoroase cu studentele de la facultate, dar faptul că ea rămâne însărcinată este ceea ce îl determina să se adune, să caute sensul vieții sale. Așa începe un proces de maturizare târzie și forțată, “supravegheat” îndeaproape de prietenii lui cei mai buni, actorul Andi (Rolando Matsangos) și scriitorul Silviu (Radu Romaniuc) cu care iese des la bere și discuta orice i se întâmplă. Mai mult, Silviu, întrezărește în viața lui Petru un potențial subiect de roman, așa că ia notițe de fiecare dată când Petru își povestește oful.

Per ansamblu, filmul e o comedie citadină, în stilul lui Woody Allen, de la scenariu și până la imagine. Dialogurile personajelor au loc adesea în aer liber, în parcuri sau cafenele bucureștene, iar focusul cade aproape întotdeauna pe problemele intime, de cuplu, care, oricât de grave sau complicate ar fi, sunt tratate până la urmă într-o cheie comică. „Că l-am făcut într-o manieră mai comică, poate să aibă legătură și cu faptul că în urmă succesului pe care l-am avut cu “Două lozuri” am descoperit că făcând comedie, se pare că îmi iese. (…) Filmul ăsta a avut 10 variante de scenariu, 9 dintre ele nu erau comedie. A 10-a, fix cea cu care am filmat și care a fost gata în timpul filmărilor, am decis să o transform într-o comedie pentru că mi s-a părut că funcționa mai bine povestea așa, că era un contrast între problema serioasă a filmului și lejeritatea cu care e abordată.”, a spus regizorul Paul Negoescu în cadrul sesiunii de q&a de la sfârșitul proiecției.

Alexandru Papadopol a mărturisit că pentru a înțelege personajul nu a trebuit să caute mai departe de scenariu: „Am avut parte de un scenariu bun și doar a trebuit să am un pic de empatie față de problemele băiatului ăstuia care trece prin niște momente de viață destul de dificile. (…) Mie nu mi se pare imoral deloc, încearcă și el să își înțeleagă viața așa cum poate, în virtutea datelor pe care le are până atunci, el până la urmă e conferențiar universitar la Politehnică, e un băiat deștept, cred pe bune că nu se culcă cu studentele cărora le pune note, decât după ce i-au fost studente, sau se culcă cu studentele altora… adică are și el în domeniul ăsta un fel de etică profesională. Pe de altă parte, eu cred că e un om bun, dar destul de ermetic, care nu poate să-și exprime sentimentele.”

Foarte important în economia oricărui film, deși aproape niciodată în prim plan este directorul de imagine, adică mâna dreapta a regizorului. De ce este atât de important? Pentru că se face răspunzător de lumină, de cromatică și de multe alte aspecte ce alcătuiesc ambianța și felul în care arată filmul în varianta finală. Ana Drăghici a semnat imaginea la această producție și a fost prezența la Cinema Arta: „pentru mine și „Două lozuri” și proiectul ăsta au fost provocări din punct de vedere estetic pentru că eu nu sunt o fire atât de veselă, luminoasă, colorată și mai degrabă tind să îmi placă filmele mai dramatice și mai monocrome și am descoperit bucuria asta de a face o estetică luminoasă, plăcută, solară… mi-a venit bine.”

Sala cinematografului Arta a fost plină, iar pe parcursul filmului s-a râs cu poftă. Dacă sunteți fani ai lui Woody Allen, nu ratați această comedie românească!

Evenimentul a fost organizat de Centrul Municipal de Cultură Arad în colaborare cu Asociaţia CitiZenit şi face parte dintr-o iniţiativă pe termen lung de revitalizare a cinematografelor arădene.